Zâmbetul este râsul abia schiţat. Surâs, cum l-ar denumi femeile singure. Oportunitate, cum i-ar spune bărbaţii singuri. Indiferent cum l-am interpreta, zâmbetul conferă interlocutorului linişte, placere, destindere. Ceea ce mi se pare mult mai tare decât faptul că zâmbind îi faci pe cei din jurul tău să se simtă bine, este faptul că zâmbetul se oferă gratuit. Nu cred ca a plătit cineva pe altcineva să ii zâmbească. Exceptând şedinţele de shooting. Dar.
Se spune că suntem prea săraci pentru a ne cumpăra lucruri ieftine. De cele mai multe ori lucrurile ieftine sunt corelate cu lipsa calității. Noi, ca popor, încă simțim adânc înrădăcinată ideea că lucrurile de calitate sunt scumpe, neapărat. Și mai avem una: lucrurile fabricate în România sunt de proastă calitate. Nu știu de ce, statistic vorbind, respingem în mod repetat produsele românești, în timp ce străinii aleargă după ele cu limbile scoase. Paradoxal? Ai
În urmă cu câţiva ani buni, un grup de cercetători au realizat un experiment. La prima vedere sinistru, la a doua vedere suficient de util încât să treci cu vederea prima vedere. Experimentul a fost realizat pe câini, un mascul şi o femelă. Înainte de a-i împerechea pe subiecţi le-au secţionat piciorul din faţă. Pe stângul. Îastrand un căţeluş şi o căţeluşă, au repetat procedura: le-au taiat şi lor piciorul stâng şi i-au împerecheat. Experimentul
Timpul a început să existe fix din milionimea de milionime de miime de secundă când s-a declanșat BIG Bang-ul. Sună destul de încâlcit dar cam asta este realitatea. Pe care o acceptăm, că vrem sau că nu vrem. Niciodată nu prea am putut să înțeleg timpul prea bine. Poate din simplul motiv că în școală, la fizică (singura materie care implica studiul cu timpul) timpul era reprezentat liniar. Ca un segment. De aici până aici
Dacă e Joi, e voie bună, e Joy. Îmi place să despic firul în patru când miros ceva interesant. În cazul de faţă este vorba despre o vorbă pur românească. Din popor, dacă vrei tu să îi spunem aşa. Românii au multe expresii care să înlocuiască banalul „uimit”. Nu prea se mai poartă construcţii precum rămâi uimit, rămâi uluit sau nu-ţi vine să crezi. Acum la modă sunt expresii ca rămâi interzis, te caci pe tine, îţi cade faţa ş.a.m.d. Cea mai interesantă
Încep să cred tot mai intens faptul că nu suntem cea mai avansată civilizație care respiră aerul de pe Terra. Cu toate jucăriile noastre ultra-moderne nu suntem în stare să construim piramide, nici să observăm grupuri de stele așa cum o făceau anticii, nici să avem grijă de natură, nici să instalăm pacea la nivel mondial și nici să ne explicăm de unde am venit. Cred că știu ce ne lipsește. Ne lipsește un conducător
Ţi-e somn? Ce este somnul? Nu am găsit până acum o explicaţie pe care să o pot accepta în proporţie de sută la sută. Accept faptul că organismul trebuie să urmeze un anumit ciclu zilnic, trebuie să se odihnească şi aşa mai departe. Dar nu înţeleg nici în ruptul capului ce se întâmplă cu organele interne în timpul somnului. Se zice că ele intră într-o stare semi latenta, într-un stand by. Dar creierul? Creierul nu
Suntem în jurul anului 3000, undeva peste o mie de ani față de prezent. Şi atunci, ca şi acum, oamenii de știință sunt bolnavi după aflarea adevărului. Cum ar privi ei evenimentele? Sfinxul va fi la locul său, Piramidele vor fi si ele acolo, la fel si catedralele, bisericile şi aşa mai departe. Dar noi, generația noastră, ce vom lăsa în urmă? Cu ce ne mândrim? Ce va rămâne de la generația noastră, peste sute de ani?