Întotdeauna oamenii au fost fascinați de viitor şi de prezicerea lui. Încă din cele mai vechi timpuri existau profeți sau înțelepți care susțineau că au capacitatea de a vedea în viitor. Faptul că mai toate culturile amintesc de câte un astfel de supra om, mă pune puțin pe gânduri. Adică dacă la prima vedere pare o tâmpenie, experiența m-a învățat că nu este deloc greșit să crezi în lucruri ciudate. Începând de la preotul satului
Viața este frumoasă pentru că ne ține în contact permanent cu imprevizibilul. Dacă totul ar curge într-o singură direcție, fie ea super-bună pentru toți, în câțiva ani am începe să ne sinucidem în masă. Dar cum viața ne oferă sute de mii de posibilități, rămânem vii. Într-o singură zi un om poate fi fericit, trist, supărat, satisfăcut, nemulțumit, mohorât, introvertit, deschis și lista adjectivelor ar putea continua la infinit. Toate într-o singură zi. De ce?
Timpul a început să existe fix din milionimea de milionime de miime de secundă când s-a declanșat BIG Bang-ul. Sună destul de încâlcit dar cam asta este realitatea. Pe care o acceptăm, că vrem sau că nu vrem. Niciodată nu prea am putut să înțeleg timpul prea bine. Poate din simplul motiv că în școală, la fizică (singura materie care implica studiul cu timpul) timpul era reprezentat liniar. Ca un segment. De aici până aici
Dacă e Joi, e voie bună, e Joy. Îmi place să despic firul în patru când miros ceva interesant. În cazul de faţă este vorba despre o vorbă pur românească. Din popor, dacă vrei tu să îi spunem aşa. Românii au multe expresii care să înlocuiască banalul „uimit”. Nu prea se mai poartă construcţii precum rămâi uimit, rămâi uluit sau nu-ţi vine să crezi. Acum la modă sunt expresii ca rămâi interzis, te caci pe tine, îţi cade faţa ş.a.m.d. Cea mai interesantă
Viața mi-a făcut cunoștință cu foarte multe tipuri de oameni. Și sunt multe, foarte multe tipuri. Astăzi vreau să-ți vorbesc despre un anumit tip. Fără să mă consideri misogin, pentru că nu sunt. Am martori! Cred că și tu ai avut plăcerea sau distracția de a lua contact cu ele. Vreau să vorbim despre femeile care urăsc bărbații. Oricât de puține ar fi, ele există, exact în măsura în care există și bărbați care urăsc
Știi că mie-mi place să pun multe întrebări. Aşa am fost mereu, curios, dornic să aflu tot mai mult. Dar ajunge, că nu vreau să ţin o prelegere sau destăinuire de tip jurnal. Tu nu ai faţă de jurnal, cum nici eu nu am faţă de stilou. Vreau să-ţi adresez nişte întrebări care mă tot macină în ultima vreme. Nu, nu te gândi la probleme astro-fizice, deşi sunt interesante, nu despre asta este vorba. Urmează:
Erau nişte vremuri. Apuse de foarte mult timp. Se spune că oamenii, cu cât înaintează mai mult în vârstă, cu atât mai des vorbesc despre tinereţe sau despre copilărie. Nu cred că este cazul meu şi nici al tău, cititorule. Noi suntem tineri, mai avem multe de trăit. Probabil de încă două ori viaţa pe care am trăit-o până acum. Sau chiar mai mult. Sau mai puţin, dar nu contează. Deşi nu am nici perciunii
Dezbatem un subiect barbatesc pe structura femeiasca. Sunt convins ca v-ati lovit de problema pe care o dezbatem astazi. Practic, va loviti de ea in fiecare zi. Vorbim astazi despre culori, din doua perspective diferite: perspectiva femeilor si cea a barbatilor. Am exemple frumoase, ca intotdeauna, am si poze, demonstratii, tot. Femeile au o perspectiva foarte vasta (pacat ca propozitia nu se opreste aici) asupra culorilor. Ochiul femeilor, in stransa conexiune cu creierul lor, percepe