Astăzi se împlinesc 50 de ani de la Marea îngemănare. Ziua în care cercetătorii din toate colțurile lumii își uneau puterile și descopereau înnebuniți că toate fetițele născute pe Terra arată la fel. Virusul gemenelor, așa cum a fost numit ulterior, nu a cruțat pe niciuna. Nici astăzi nu se știe cu exactitate sursa, dar asta puțin mai contează acum. De atunci lumea s-a reordonat; a învățat să respire altfel, să vorbească altă limbă, să trăiască altfel. Ceea ce a părut o curiozitate a naturii la început, a devenit o parte firească a vieții, cu timpul.
Acum toate femeile de cel mult 50 de ani arată la fel. Toate femeile sunt la fel – gemene perfecte – se nasc la fel și îmbătrânesc la fel; tenul li se cutează în aceleași locuri; au aceeași voce și aceeași culoare a ochilor; plâng la fel și râd exact la fel. Da, la început a fost o tragedie mondiala, dar ușor-ușor s-au obișnuit și ele, ne-am obișnuit și noi. Suntem oameni și ne adaptăm.
Ca bărbat, mi-a fost destul de greu să-mi aleg femeia cu care să-mi împart viata. Ciudată ironie, nu-i așa? toate sunt la fel, iar eu am ales-o cu greu pe a mea. Mi-a luat foare mult să descopăr ceva unic la ea. Și poate că nici nu am descoperit, dar am reușit să mă mint suficient de frumos încât să fiu convins că am făcut-o. În urmă cu câțiva ani, până să-mi găsesc jumătatea, bunicii mi-au povestit că la ei a fost dragoste la prima vedere. Sincer, habar nu am ce înseamnă asta. Fenomenul a dispărut odată cu Marea îngemănare; la fel ca multe altele.
Mi s-a spus că în trecut, unui bărbat unic și unei femei unice nu le trebuia mai mult de o secundă. Se vedeau, se îndrăgosteau și își dăruiau viața unul altuia. Se producea o chimie, cum ar fi spus bunicul. Acum nu mai e cazul. Toate femeile sunt la fel.
Sigur că au apărut frizuri ciudate, fiecare vrea să se unicizeze într-un fel sau altul. Moda a evoluat de la machiaje ciudate la implanturi sau operații estetice sofisticate. În zadar. Se pare că forța care le vrea pe toate la fel e prea mare. Nicio operație nu rezistă, niciun implant nu schimbă nimic. Noul organism al femeilor revine întotdeauna la aceeași formă, în câteva luni. Au frizuri diferite, poartă haine diferite, dar arată la fel. Nu sunt însă numai părți negative. Ciudatul fenomen a produs o transformare masivă la nivelul intelectului femeilor. Deși toate femeile sunt la fel, au învățat să gândească diferit.
Modul în care ele gândesc în prezent reprezintă practic diferența dintre singurătate și împlinire. Le-a fost greu, sunt convins. Toate au fost nevoite să șteargă cu buretele mii, zeci de mii de ani de istorie a firii femeiești. Au luat-o de la zero pentru că odată cu Marea îngemănare, femeile au fost văduvite de cea mai tare armă a lor: trupul. Acum niciuna nu se mai poate folosi de formă, pentru că niciuna nu are nimic în plus din punct de vedere fizic.
Bărbații au de unde să aleagă, toate sunt la fel. Fizic, diferă pe ici pe colo, dar nu semnificativ. Și, la o adică, orice frizură poate fi imitată imediat, orice stil vestimentar poate fi replicat, orice machiaj pote fi plagiat. Niciuna nu poate oferi mai mult decât alta. Nu din punct de vedere fizic. De 50 de ani femeile sunt nevoite să se lupte aprig pentru bărbați, fără să-și poata folosi corpul. Ca și cum ai face mountainbiking pe o bicicletă staționară , acum toate femeile sunt la fel.
Dacă atunci când eram copil mi se părea crunt, pe măsură ce am crescut am descoperit noi jumătăți pline ale paharului. De pildă am aflat că relațiile dintre bărbați și femei sunt mult mai stabile. Ele știu acum că este foarte greu să-și găsească perechea, iar bărbații nu mai au la ce pofti. Iată că acum iarba nu mai e atât de verde în curtea vecină. E la fel. Piața sentimentală este saturată cu un produs pe care deja bărbații îl au, l-au gustat și sunt obișnuiți cu el; unii chiar sătui. Deși poate să dureze câteva decenii până își găsesc perechile, oamenii fac lucrul acesta o singură dată. Acum, după ce bărbatul realizează că femeia i se potrivește intelectual, după ce găsește ceva unic la ea, o alege pentru totdeauna. Nemaiexistând motive de separare, bărbații și femeile sudează în prezent cupluri pentru eternitate
Acum, dupa zeci de mii de ani în care bărbații au curtat femei, trăim o experiență unica. Femeile curtează bărbați. Dacă în trecut se spunea că nu există femei urâte, acum toate sunt la fel. În plus, umblă vorba că nu există bărbați urâți. Fiecare individ este unic, iar asta cântărește infinit în ochii oricărei femei. Noi avem ceva ce ele nu vor mai avea niciodată. Noi suntem unici.
Dacă toți am fi la fel, n-am mai fi nici frumoși, nici inteligenți.
Efectiv nu pot sa-mi dau seama daca vei avea un succes monstru cu acest articol, sau dimpotriva, daca poti sa-ti iei adio de la vreo cariera de blogger, ba chiar si de la viata sociala atat timp cat e posibil sa fii ostracizat…acum astept cu sufletul la gura sa vad ce zic si alti cititori/comentatori mai experimentati decat mine relativ la relatiile sociale si politice ale membrilor culturii feminine contemporane cu membrii culturii masculine contemporane…imi doresc, in mod de-a dreptul egoist, sa fie cat mai multi cu cat mai multe comentarii…desi m-am gandit (in mod cam copilaros) ca e posibil sa fie asa de multi invidiosi pe imaginatia ta incat sa nu comenteze in mod expres, de ciuda ca ei nu au avut inspiratia (poate nici curajul) sa scrie ceva de genul asta…
Ha ! Ha ! Zau, mi-am dat eu vag seama din stil ca e vorba poate de un text pur SF…dar sa stii daca pe bune nici nu vazusem ca scrisesesi data din viitor chiar de la bun inceput si nu m-am gandit ca e posibil sa fie si literar destul de actual contemporan posibil…ai avea oare curajul sa lasi textul ca atare fara sa pui data aia si sa lasi cititorii sa opineze ei despre o posibila data si de ce gen literar e textul ?! Ca asa daca te scuzi de la bun inceput, e posibil sa nici nu se creeze prea multe pasiuni sau controverse…zau, daca eu as fi un editor de revista chiar te-as ruga sa stergi data
aia si sa lasi zarurile sa cada cum or cadea !
Uite, am scos-o, pentru ca ai dreptate.
Obisnuiesc sa scriu niste date pentru unele dintre textele pe care eu le consider SF. Asa mi se pare mie mai interesant desi n-am motiv anume, pentru ca de cele mai multe ori nu aleg date calculate sau „realiste”. Aleg niste numere care pentru mine semnifica ceva, la modul general sau chiar in ziua in care scriu aticolul in cauza. Spre exemplu, cand am scris articolul Zeul soare, data pe care am pus-o, anul adica este chiar ora la care m-am apucat sa scriu articolul, 00:14 devenit 2414 :)
Nu cred ca are cineva motive de suparare. Este o speta imaginata, si sper sa ramana imaginata. Ideea mi-a venit la o bere cu niste prieteni, iar cand am ajuns acasa am dezvoltat-o asa cum o vezi si ma bucur ca-ti place. Inca ma antrenez pentru un SF mai lung.
Pacat ca e SF. Ar fii fantastic sa traim macar un an intr-o asemenea lume! Si asta nu neaparat pentru stabilitatea relatiilor.Ci pentru a da sansa femeilor sa fie vazute pentru ele insele!
Am trait o experienta stranie, acum la varsta maturitatii! O iubire ireala,ciudata, unica, zamislita in aerul vibrand al cuvintelor rostite , soptite, tipate… transmitand gandurile, starile sufletesti, rasul si plansul! cui? Unui numar ! Fara chip si corp! Asa cum suntem unul pentru altul acum. Nu stiu cat va dainui, cata putere va avea aceasta iubire, dar ma uimeste in fiecare dimineata cand imi suna telefonul si nu as vrea sa schimb nimic din aceasta poveste, nu as vrea sa lipsesc din aceasta poveste!
Inteleg si mi se pare interesant modul in care ai adus in realitate SF-ul.