La modul simplist, tiparul este un șablon. Tipare este prototipul după care vor fi create ulterior toate: obiecte, oameni, idei, impresii. Încă de când te prinzi de tot ce se vede în jurul tău, începi să modelezi. Încadrezi totul în tipare, fără voia ta, așa e firea. Te ajută să economisești timp; te îndrumă să dai curs; să nu dai; să faci; să nu faci; să simți dacă merită sau nu. Totul, experiențe, acțiuni, planuri, oameni. Încadrarea realității în tipare este ceva normal, o faci așa cum respiri. Firesc. Toți oamenii încadrează sau pot fi încadrați în tipare. E cert că nu total – sau nu toți, total.
La nivel de individ, cei mai mulți nu vor să fie încadrați în tipare. Li se pare ceva rău. Iar dacă sunt, ar vrea să fie încadrați în tipare superioare. Oricine vrea să lase impresie bună, de calitate. Dar ce înseamnă asta? Tot simplist, a lăsa o impresie bună se leagă de a te încadra într-un tipar pozitiv, unanim recunoscut ca bun.
Bun sau rău, tiparul în care te plasează majoritatea începe să te strângă de gât, la un moment dat. Nu se simte înstant și nu depinde de numărul celor care te incadrează. În medii diferite, oameni diferiți te văd diferit. Pentru colegi ești unul, pentru cunoștințe altul, pentru prieteni altul, pentru familie cu totul altul, pentru prietenii apropiați, ești. Și nu tu faci posibilă încadrarea. Tiparele sunt la ei. Tu doar le observi. Tu poți alege cel mult direcția în care te miști și gândești. Observând la rândul tău modele, gândești ca altul.
Tu știi ce faci și începi să te prinzi cam care este mecanismul prin care cei din jurul tău te încadrează. Vreau oare ca oamenii să mă vadă așa? Asta-ți va suna în cap mai devreme sau mai târziu. Exact ca o cravată stânsă prea mult, purtată ani, în timp ce gâtul tău devine din ce în ce mai gros, conștientizarea anumitor tipare în care ești încadrat, te va determina să faci. Să schimbi. Să fii.
Când spargi tiparele? E simplu. Oricând. Ești nelimitat. Poți să zici, să faci, să vezi, să simți oricând orice. Nu pentru ei, de cele mai multe ori totul este pentru tine. În mod natural, sunt foarte puține situațiile în care acționez pentru exterior. Fără ca asta să fie tradus ca egoism, tot ce ține de tine este pentru tine. Spargi tiparele atunci când orice faci schimbă; orice zici surprinde. Ești afară din tipare atunci când cei mai iscusiți specialiști în tipare nu te pot plasa nicăieri. Ești puțin sau mult din toate, dar neîncadrabil.
Ești surprinzător, adică ești altfel decât s-ar fi așteptat oricine. Așteptările sunt în strânsă legătură cu încadrarea în tipar. Spui despre cineva că va face sau nu va face ceva pentru că ăsta este genul lui. Cu alte cuvinte, aștepți să se comporte într-un anume fel pentru că așa spune tiparul în care l-ai plasat pe respectivul. La fel fac ceilalți cu tine.
Observând atent ce mișcă în jurul tău, la modul simplu, vei filtra totul în două sensuri: mă așteptam sau nu mă așteptam. Intuiești sau nu intuiești ce urmează să se întâmple. La fel fac și ceilalți. Afară din tipare sunt foarte puțini, dar există. I-ai întâlnit și ți-au plăcut sau nu. Nu este obligatoriu ca cineva care nu poate fi încadrat în tipare să fie atractiv. Pentru cei mulți, oamenii neîncadrabili inspiră teamă și incertitudine. Pentru cei puțini inspiră tot ceea ce trebuie.
Furtunile vieţii au rolul de a răcori monotonia caniculară.
Eseurile preferate pot fi ascultate și pe Youtube. Abonează-te acum la canalul IanCunoaștere!
Share
