Promisiunea

Eu cred că promisiunea a devenit ceva depăşit. Nu pentru că nu mai este la modă să faci promisiuni ci pentru că  nu  se mai respectă. Oricine promite orice. Promisiunea reprezintă un angajament prin care cineva se obligă să facă ceva. Vezi tu, acest se obligă impune ceva destul de clar. Cel puţin pentru mine. Cel puţin la prima vedere. Dar noi, cetăţeni onorabili, am reuşit destul de rapid să măturăm pe jos cu promisiunile. Le călcăm în picioare fără nicio jenă. Este pe undeva normal, câtă vreme nimeni sau prea puţini respectă şi onorează promisiunea. De ce aşa?

Copiii învaţă să promită că vor fi cuminţi, la cererea părinţilor. Însă (tot) copiii,  învaţă destul de rapid că este suficint doar să promită şi să nu facă.  Dacă în cazul lor totul se poate ierta din pricina vârstei, nu acelaşi lucru se poate spune despre adulţi. Adulţii, la fel ca cei mici au înteles la timp că dă bine să faci o promisiune. De principiu, oamenii care fac promisiuni, sunt bine văzuţi. Prezintă o oarecare garanţie, îţi lasă impresia de seriozitate. Nu? Însă de cele mai multe ori promisiunea rămâne o simplă vorbă în vânt.  De ce se mai utilizează termenul de promisiune câtă vreme limba română este atât de bogată şi ne pune la dispoziţie atât de multe alternative?

Cade cerul pe noi dacă înlocuim „promit” cu „am să incerc să…” sau cel mult cu  „voi face tot posibilul să…” ? Sună mai decent şi nu implică neapărat acea obligaţie pe care sigur o implăcă promisiunea. Mi-e scârbă să aud politicieni care fac promisiuni şi uită de ele; angajatori care fac promisiuni şi uită de ele; angajaţi care fac promisiuni şi uită de ele; producători care fac promisiuni şi uită de ele… Oameni, în general care uită cu totul de esenţa unei promisiuni, dar continuă să folosească acest termen. Promisiunea ar trebui să fie ceva sfânt, dar a ajuns atât de degradată, încât în momentul în care auzi pe cineva făcând o promisiune chiar îţi vine să râzi.

 Morala: Promisiunile adânci nu se pun în multe vorbe.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
februarie 22, 2013

Etichete: , , ,
  • Nu uita că promisiunea oricum este cea mai mică treaptă. Dacă vrei să te creadă cineva „îți dai cuvântul de onoare”. E puțin mai serios ca promisiunea. Ultima treaptă este juratul. Dacă „te juri pe…ceva” atunci nici nu mai încape urmă de îndoială că o să-ți respecți cuvântul. Am avut grijă să inventăm stagii de promisiune pentru toate tipurile de caractere. Suntem inventivi. :)

  • Chiar ca am ras copios. Mai ales treaba cu Juratul mi se pare de copii :)
    Am auzit de atatea sute de mii de ori „ma jur pe x” sau „sa moara mama” incat chiar pot utiliza expresia ca detector de minciuni. Cand cineva jura in sensul asta, sigur minte.

    Da, chestia cu datul cuvantului cantareste ceva mai mult, e mai profunda, mai sentiment asa. E buna :)

  • Mediatorul are dreptate in privinta juramantului, este doar o treapta…, dar spre ce? In opinia mea, promisiunea si juramantul sunt acelasi lucru pentru ca inseamna cuvant. Inseamna onoare! „Chestia” aceea care te face OM! Promisiunea/juramantul sunt actiuni care tin de omul himself. Daca omul nu este cinstiti cu el, atunci cu cine?

  • Și eu am o problemă cu promisiunile nerespectate. Astfel încât, sunt foarte zgârcită când vine vorba de ele. Mi se pare interesant când îmi cer alții să promit diverse, chiar și chestii banale (,,promiți că ai grijă de tine?”), căci asta reflectă cât de înrădăcinat a devenit conceptul în comunicarea de zi cu zi. Iar dacă răspunsul meu e ,,Nu, nu promit”, primesc priviri uimite.
    Vorba ta, se poate înlocui lejer cu ,,fac tot posibilul să…” sau „încerc” – e mai sincer așa, dacă nu ai certitudinea că vei și reuși să faci, măcar îți exprimi intenția. Sau cel mult, poți promite căăăă vei încerca și că vei face tot ce poți, dar nu și că vei face sigur sau că lucrurile sigur vor sta într-un anume fel. Uneori chiar nu ține de tine, de ce să ne tot amăgim?

  • @pamfletarul
    Vezi tu, daca toti ar fi constienti de aceasta datorie fata de sine, lumea ar fi mult mai frumoasa si mult mai colorata. Dar si constiinta aceasta nu poate fi gazduita in orice suflet :)

    @Colorbliss
    Pentru mine intotdeauna o promisiune a insemnant chestiunea suprema, motiv pentru care fac promisiuni destul de rar si incerc sa fac tot posibilul sa nu le zapacesc. Promisiunea este pentru mine un lucru sfant. Desi multe lucruri sfinte nu sunt sfinte pentru mine :) MIe-mi place sa promit lucruri pe care sunt sigur ca le pot indeplini cu succes. Altfel ce sens ar avea…

  • Te pune pe gânduri?

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.