Secret. Informația care nu se știe

Secretul reprezintă o informație care rămâne ascunsă. Informația este necunoscută pentru că persoanele care o știu aleg să o țină doar pentru ele. Secretul nu este reprezentat de informație în sine. Secretul constă în motivul pentru care cel care deține informația alege să nu o facă publică. Motivele sunt sau pot fi multe. Secretele pot fi chestiuni personale despre care se crede că odată aflate, ar putea influența negativ părerile celor din jur. Pot fi informații cu potențial de afacere. Pot fi lucruri care trebuie ascunse de oameni. Pot fi. Sunt puțini cei care păstrează secrete degeaba. Și mai puțini sunt cei care nu au secrete.

Secretul te poate face să te simți important sau puternic. Are potențial. Deținerea informațiilor rare generează un așa-zis sentiment de putere. Interesant este faptul că puterea pe care o conferă secretul nu prea se poate exercita. Dacă s-ar putea manifesta, secretul n-ar mai fi secret. Făcând dovada faptului că ai acces la secrete, elimini secretele. Poți face totuși uz de informațiile rare, astfel încât nimeni să nu-și dea seama că le cunoști. Îți trebuie finețe și probabil ceva în sânge, primit la naștere. Nu toți pot păstra secrete. Nu toți cei capabili să păstreze secrete sunt apreciați. Nu toți cei care apreciază păstrătorii de secrete o fac sincer. Și atunci care este mișcarea cu secretul?

Poți să ții un secret? Asta m-a întrebat cineva la un moment dat. M-am gândit de multe ori la asta și cred că cel mai corect răspuns ar fi unul negativ. Leg păstrarea unui secret de minciună. Îmi ajung secretele mele, n-am nevoie și de ale altora. Dar asta nu pentru că nu înțeleg importanța tăinuirii informației cu pricina. Ci pentru că un secret nu mai este secret din moment ce ești dispus să îl împărtășești cu oricine. Eventual să și soliciți păstrarea lui. Mi se pare nostim. Iar cel care-l află îl va spune altora, la rândul său cerându-le să păstreze secretul devenit nesecret.

Ce te motivează să ții un secret? Asta este o chestiune care merge parcă mai aproape de miezul problemei. Înțelegând faptul că există oameni născuți pentru a păstra secrete, motivul care te determină să ții un secret este cheia jocului. Îmi place să cred că motivația este strâns legată de importanța informației care face obiectul secretului. Și dacă nu a informației, măcar a persoanei care-ți cere să îl păstrezi. Altfel, intrăm pe un alt teren. Dacă păstrezi secrete care ar putea face bine universal, trebuie să îți asumi. Mai mult, păstrând secrete niște informații care ar putea face rău universal, conspiri. Nicicum nu pare a fi ușor. În rest, suntem cu toții niște falși secretoși.

Secretul este informația despre care se știe că nu se știe.

Facebooktwittergoogle_pluspinterestlinkedinmail
  • Bine, asteptam sexi atunci! :) Cat despre intrebare, nu stiu, eu traiesc in denial si vad ca nu ma pot opri…

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *