Lecţia de marketing de la Piaţa Sudului

Piaţa Sudului a devenit un loc foarte aglomerat. S-au lăţit şoselele, s-au mărit trotuarele, termopanul a luat locul geamului clasic. Bolovanii au fost aranjaţi frumos şi printre ei s-au aruncat seminţe de flori colorate. În intersecţii curg ape colorate în fântâni curate. Spaţiile verzi au fost îngrădite. S-au amenajat multe parcuri pentru copii, iar pentru fiecare parc s-a deschis un MegaImage. S-a construit Mall, s-au deschis dughene, se organizează târguri pentru orice. Ce să mai, Piaţa Sudului a devenit un adevărat nod comercial, o aglomerare urbană, un colţ de rai pentru afaceriştii mai mici sau mai mari.

Marii comerciaţi sunt neinteresanţi. Mie-mi place să-i urmăresc pe cei mici sau foarte mici. Pentru că zona prosperă, au apărut mulţi băieţi mai mult sau mai puţin dubioşi care vând orice: flori, legume, miere, telefoane, ţigări,  odorizante, fructe, şosete, dresuri, multe…Fetele, micile comerciante ambulante, se rezumă la şosete, seminţe şi flori. Ştiu că poate pare simplu să vinzi şosete, dar nu este. Pentru că, vezi tu, şosetele se vând doar la ofertă. La început au fost şase perechi la 10 lei. Pentru că nu mai făceau faţă cererii, fetele au ridicat puţin preţul, dar nu aşa simplu, ci cu cap: 10 lei cinci perechi de şosete.  Şi  strategia de marketing s-a dovedit a fi una perfectă, câştigătoare.  După câteva luni preţul a crescut din nou, patru perechi, 10 lei.

Ciudat este că aceşti mici comercianţi nu au învăţat să scrie, dar au aşa un spirit de marketing ieşit din comun. Le iese, pentru că s-au înmulţit. Dacă nu aducea profit, afacerea era abandonata şi-n cel mai bun caz oamenii se reorientau. Dar nu s-a pus problema, pentru că afacerea merge ca unsă, deşi preţul a crescut deja de două ori în câteva luni. Sunt tentat să cred că vin oameni din alte zone doar ca să cumpere minunatele şosete de la Piaţa Sudului, dar nu am încă nişte cifre care să susţină asta. Voi cerceta.

Dacă fetele fac dovada ştiinţei marketingului psihologic, păstrând acelaşi preţ şi diminuând cantitatea, băieţii sunt altfel. Băieţii fac bani combinând afacereza cu minciuna. Unii denumesc activitatea aceasta ţepuială, dar eu rămân la afacere. Sunt mai multe grupuri. Unii vând telefoane, dar nu pe ascuns, aşa cum se face în alte părţi. La Piaţa Sudului telefoanele sunt expuse frumos pe cutii de carton. Interesant este faptul că niciodată nu au preţurile afişate. Şi contrat celor scrise de englezii ce se vor economişti, preţul nu se formează la intersecţia cererii cu oferta. La piaţa Sudului, afacerile înfloresc pentru că preţul telefoanelor se face pe loc. În funcţie de cum miroşi, cum vorbeşti sau cât de bine eşti îmbrăcat.

Alţii vând ţigări, alţii parfumuri. Acelaşi principiu se aplică şi la preţurile parfumurilor. Pentru că da, mai nou, se vând şi parfumuri. Nu oriunde, doar în faţa Mallului. În urmă cu câteva luni a apărut un nene. Care nene vindea parfumuri originale (sigur că da) şi ochelari originali (să nu vă îndoiţi). Am crezut că este ceva trecător, însă afacerea a înflorit. Se pare că omul n-a mai făcut faţă, iar în prezent are subalteni. Vreo şase, chiar. Acum el coordonează vânzarea, îşi trimite oamenii în anumite locuri, la anumite intervale orare. El decide cu cât să fie vândut un parfum şi cui. El apare mereu pentru a-şi susţine trimişii în faţa potenţialilor clienţi. Clienţi care fac eroarea de a se opri atunci când sunt abordaţi cu celebrul Bossule…

Piaţa Sudului prosperă, iar asta mă învaţă că marketingul nu se dobândeşte din cărţi şi nici nu ţine cont de culoarea pielii. [Dacă e Joi, e voie bună, e cea mai scurtă zi!]

Morala: Marketing înseamnă adaptabilitate.

Facebooktwittergoogle_pluspinterestlinkedinmail
decembrie 12, 2013

Etichete: , , , , , , , ,
    • Chiestia asta se poate observa lesne in piata, zi de zi :)
      Eu sunt uimit de capacitatile lor. Gluma gluma, dar urmaresc femonenul de vreo doi ani, de cand a inceput dezvoltarea zonei si sunt multi care prospera, desi, asa cum am zis, nu sunt convins ca stiu sa scrie, au asa un spirit debordant de afaceristi. Si le iese.

  • Este o desconsiderare regretabila ! Mi se pare nedrept sa te faci ca nu ii vezi pe oftalmologi ! Aia cu ochelari de vedere din juma’ in juma’ de dioptrie ca ia de citeste si zi cum vezi … hai iai pastia cas o juma mai mari … pai vezi ? tiam zis ca te rezolv …
    Da, suntem din ce in ce mai aproape de visul american : ateprenoriatu ien buzunaru d la spate la orice pantaloni tre decat sa bagi mana dupe iel

    • asea ie :)

      I-am uitat pe cei cu ochelarii de vedere, dar si pe cei care vand ace si ata. Insa industria fiind mica, am facut-o intentionat. Inca nu s-au dezvoltat, nici cei cu ochelarii, nici cei cu ata.

      Povestesc despre ei intr-un episod viitor, functie de expansiunea biznisului.

    • Sarumana Mitza, esti superă!

      Este asa o atmosfera de liniste, sarbatoare, veselie, ca nu vreau sa fac nimic. Macar o data pe an vreau sa pun stop si sa las timpul sa treaca asa, pur si simplu.

      Sa fii buna, sanatoasa si sa ai parte de bucurii multe.

  • Atmosfera descrisa de tine ma duce cu gandul la Oserul din Cluj. E interesant sa observi genul asta de oameni si mediu :)

    Sarbatori frumoase si linistite iti doresc, Razvan! :)

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *