Afecțiunea poate fi pusă în două coșuri diferite. Unul bun, care ne duce cu gândul la simpatie, la ceva cald. Altul rău, care are legătură cu boala, cu starea patologică. Despre afecțiunea ca boală, lucrurile sunt clare. Dicționarul însă, pune în aceeași oală afecțiunea și dragostea, pune egal între atasament și iubire (sursa). Iar asta este ceva greșit, indiferent de modul în care privești sensurile. Sigur, este mult mai ușor să explici un concept atât de amplu ca afecțiunea, legându-l de unul și mai complicat, așa cum este dragostea. Afecțiunea are oare loc pe același rând cu dragostea?
AFECȚIÚNE s.f. 1. Dragoste, sentimente bune pentru cineva, atașament, iubire, căldură. ( DEX ’09, 2009).
Sunt un mare fan al DEX-ului, însă nu am cum să fiu de acord cu ceva greșit conceptual. Afecțiunea nu poate fi dragoste. Iar când viața îți este condusă de atașament, nu pra mai ai cum să iubești. A promova ideea că afecțiunea este același lucru cu dragostea pentru cineva, este eronat. Ca și cum ai spune despre minciună că este mijlocul sănătos prin care eviți mereu conflictele. Și nu, așa ceva nu este corect. A pune semnul egal între atasament și dragoste, este o greșeală mare. Este adevărat că toate cuvintele acestea fac intr-un fel parte din marele câmp al sentimentelor pozitive și te duc toate cu gândul la ceva cald, dar nu este așa.
Atașamentul este cancerul care distruge iubirea. În momentul în care acest pui de atasament își face cuib într-o relație de iubire, începe deranjul. Este ca puiul de cuc, se va hrăni cu iubirea voastră. Tu vei începi să nu mai iubești, fără să-ți dai măcar seama. Asta este OK pentru cine vrea acest lucru. Sporii de atașament se instalează într-un mediu care să le favorizeze înmulțirea. E natural. Asemenea mucegaiului, atașamentul va acoperi o suprafață cât mai mare, dacă găsește condițiile optime. Iar suprafața pe care o acoperă, contaminând-o treptat, este iubirea. Sigur că iubirea nu va dispărea așa, peste noapte. Rămâne acolo, o poți vedea oricând, dacă te trezești la timp. Fascinat de frumusețea florilor de atașament, nu vei mai vedea iubirea. Ea rămâne tot acolo, dar va începe să nu se mai simtă. Se stinge. Se va simți însă foarte intens atașamentul.
Atașamentul ucide iubirea adevărată și scoate la suprafață comoditatea, nevoia și lipsa respectului de sine. În timp, sporii de atasament consumă tot. Omul de lângă tine va deveni o dependență de care te-ai agățat crezând că îl iubești. Iluzie. Afecțiunea te ancorează în trecut și-ți suprimă dreptul de a fi acum aici. Va scoate mereu la iveală amintiri frumoase de care te va legat cu lanțuri groase. Va planta în tine teama de singurătate, milă, slăbiciune, așteptări, instabilitate. Cam tot ce nu-ți trebuie atunci când iubești. Te va determina să crezi că fericirea ta nu există fără persoana față de care manifești afecțiune crezând că o iubești. E natural.
Marile cugetări vin din inimă, iar marile afecțiuni vin din rațiune.
După o ideea a lui Adrian Nută.
Eseurile preferate pot fi ascultate și pe Youtube. Abonează-te acum la canalul IanCunoaștere!
Share
Pai cu cat faci sex mai pasional, cu atat produci oxitocina mai multa si te atasezi chiar fara sa vrei ! E o chestie fiziologica d efeedback negativ, nu ai scapare, dar e facuta expres de mama Natura, ca sa stai acolo cat faci sex in caz ca se iveste un mostenitor mic caruia trebuie sa-i dai atentie, cam cca 3 ani, dupa care mai scade oxitoina, si pe urma esti gata pt viitorul la rand. Zau, de aia zic francezii, sau cel putin unul din ei,ca dragostea dureaza 3 ani. Degeaba te razvratesti, cu cat esti mai pasionat, cu atat te atasezi mai tare si moarte apasiunii s eva instala si mai pregnant. mai bine e sa nu fii asa de paionat indragostit, plus sa nu faci sex pasional, decat asa mai superficial daca se poate…asa scapi si de atasament pre atare, si poti fii politicos galant mai multa vreme, in mod mai stabil.
Ce practic esti :)
Unele sentimente sunt greu de delimitat.Plus ca acum se promoveaza anumite sabloane.Oamenii ajung sa se agate inca de la inceput,inainte sa ia nastere ceva.Atasamentul apare timpuriu si sincer nu stiu cati ajung sa iubeasca cu adevarat.Nu cred ca poti fi practic in iubire,nu cred ca poti fi superficial sau mai putin pasional.Daca poti inseamna ca nu e iubire.Acel sentiment nu poate fi dominat sau supus,e involuntar.Se spune ca la noi europenii dragostea moare in convietuire.Dar nici exemplul asiaticilor nu l-as promova.Tot ce trebuie e curajul.Curajul sa te avanti in iubire si curajul sa pui punct atunci cand ramane doar atasament sau chiar mai putin.Se prea poate sa nu simti fiorul dragostei cu adevarat in intreaga ta viata.Exista ceva mai infricosator ca asta?
Da, sa te nasti orb, poate.