Tot ceea ce intra în contact cu noi, se va rezuma într-un super-final, la două etichete: îmi place / nu îmi place. Indiferent că te gândești sau nu, mintea asta face. Plasează obiectele sau întâmplările în unul dintre cele doua vaste sertare. Te-ai întrebat vreodată de ce îți place ceea ce îți place? Sau de ce nu-ți place ceea ce nu-ți place? Se spune că niciodată gusturile nu se discută, ceea ce este din structură fals. Gusturile nu se judecă și nu pot servi ca mijloc prin care  etichetăm oamenii, încadrându-i. Chiar dacă gusturile sau preferințele spun multe despre ei. Pot fără probleme să desfac gusturile și să aflu ce se află în spatele lor; ce se întâmplă atunci când mintea construiește tiparele de preferințe legate de alimentație, oameni, filme, cărți, locuri, orice.

În ceea ce privește alimentația, lucrurile sunt destul de simple. Pofta de orice survine ca semnal emis de creier. Creierul detectează faptul că anumite substanțe din corp, lipsesc sau sunt prezente într-o cantitate mai mică decât normal. Nu numai că știe care sunt alimentele care conțin substanțele în cauză, dar transmite către conștient informația, materializată în poftă. Oricine simte sau resimte mai devreme sau mai târziu poftă de orice. A-ți asculta poftele și a le satisface este cel mai util bine pe care ți-l poți face gratuit. Afară de asta, gusturile se educă. Oricât de reticent ai fi la anumite arome sau alimente, pus în situație extremă, vei descoperi că instant îți place ceea ce până ieri detestai. Nu trebuie decât ca un doctor să-ți pună că vei muri dacă nu vei începe să consumi anumite alimente. Le vei iubi și vei adora gustul lor, chiar dacă nu ți-au plăcut niciodată. Gusturile legate de alimentație sunt programabile, total.

Dacă ne deplasăm în zona cărților sau a filmelor, gusturile au legătură directă cu identificarea și cu lecția pe care mintea o extrage din ceea ce vezi/citești. Ne place să spunem că ne regăsim într-o anumită poveste, materializată în film, roman, articol sau chiar piesă de teatru. De fapt, ne identificăm cu situațiile sau cu personajele; uneori râdem, alteori plângem sau pur și simplu rămânem mișcați, cu gurile căscate. De ce ne place? Pentru că tot ceea ce vedem sau citim mișcă ceva înăuntrul nostru. Fie trezește amintiri, fie ne leagă de anumite situații pe care le-am experimentat și care au avut un impact destul de mare asupra minții, corpului sau sufletului nostru. Decidem astfel că ne plac anumite genuri, în timp ce altele nu. În alte cuvinte, ne identificăm sau nu cu poveștile care ne sunt livrate, iar asta nu mai ține neapărat de programare. Sigur că ai putea să-ți impui să-ți placă literatura clasică, dar dacă nu mișcă nimic în tine, nu va dura mult.

Mă întorc la oameni. Pentru că aici lucrurile sunt cu mult mai interesante. Ne plac sau nu ne plac oamenii în funcție de ce anume? În mare, fiecare om cu care intri în contact declanșează sentimente și gânduri. Indiferent dacă ești sau nu atent, lucrurile se întâmplă pur și simplu. Întotdeauna celălalt trezește sau amplifică lucruri pe care deja le conții. Unele pozitive, altele negative. Vei constata că îți place să petreci timpul cu oamenii care amplifică și întrețin la tine gânduri, trăiri și sentimente pozitive. Într-un cadru normal, este imposibil să-ți placă de cineva care te înrăiește. La fel de normal este să îți placă de cineva despre care simți că te determină să fii mai bun, indiferent ce ar însemna asta.

Și mai profund, atunci când este vorba despre o persoană de sex opus, gusturile și preferințele suferă transformări, pentru că în rețeta imensă a ceea ce simți, se intercalează și alte ingrediente. Nevoi, dorințe, așteptări și alte condimente. Când vine vorba despre o persoană de sex opus, invariabil te vei lovi și de preferințele vizavi de forma fizică. Indiferent dacă este bine sau nu, asa se întâmplă. Decizi dacă trebuie să afli mai multe despre o persoană de sex opus, abia după ce mintea dă OK-ul cu privire la aspectul fizic. Acest lucru nu ar trebui să se întâmple, dar se petrece. Abia după ce mintea decide că îi place, vei insista asupra aspectelor sufletești. Așa am fost educați. Ne învârtim printre sute de mii de opțiuni, zilnic. Totul este o goană nebună după îmi place sau nu-mi place. Secretul este să ajungi întotdeauna să interacționezi cu ceea ce-ți place, iar marea frumusețe este ca nu se întâmplă mereu așa.

 Am gusturi simple. Mă mulțumesc cu ce-i mai bun.