23:00 Nu mai știu. Și nici nu țin neapărat să-mi amintesc momentul sau modul în care ai apărut. Foarte rar mintea-mi zboară în trecut încercând să identifice cadrul în care oricine a intrat în viața mea, chiar și tangențial. Îmi place să mă bucur acum de oamenii cu care respir acum. Vin, pleacă, mulți sau puțini, n-a contat asta niciodată. Și nu pentru că funcționez pe ideea puțin și bun, însă mi-am dat seama de mult că nu există mijloc prin care să măsori calitatea oamenilor. Ea este sau nu este. Există însă mijloace prin care parfumul calității își croiește drum către cine trebuie, când trebuie. În felul acesta, oamenii de calitate se întâlnesc, mai devreme sau mai târziu, atunci când trebuie. Este exact la fel ca în povestea firului roșu.

Te văd. Acum că aroma calității tale mi-a alintat simțurile, am inspirat-o și face parte din mine. Am deschis ochii și am început să te caut. Din priviri. Nu te cunosc. Nu mă pricep la tehnică, nu aș putea să-ți explic despre pârghiile care stau în spatele procesului pe care-l folosesc atunci când te caut. Într-un mod pe care nici nu vreau să mi-l explic (încă), simt că în secunda în care privirea mea va poposi real asupra ta, se va face click. Iar tot ce va urma după, va fi exact așa cum îmi place. Cum îți place. Chiar atunci, înainte ca tu să te gândești la faptul că te văd, voi avea certitudinea că parfumul care m-a învăluit, îți aparține. Click. În momentul în care voi începe să simt că te văd cu adevărat, voi lega tot ceea ce am intuit, de realitatea efectivă. De tine.

Te aud. Acum că ne putem privi cu drag, fără ca acțiunile noastre să fie interpretate, analizate sau greșite, mă apropii. Nu ți-am auzit glasul niciodată până acum. Ar putea fi ciudat. Știu atât de multe despre tine, dar niciodată nu am vorbit. Așa cum nu știu să-ți explic ce ne-a adus unul în fața celuilalt, nu știu nici de ce cred că vocea ta va fi exact așa cum mi-am imaginat-o. Și este, evident. Cea mai frumoasă muzică pe care-am ascultat-o cu drag. Tu nu-mi vorbești, tu-mi cânți cuvinte pe care mintea mea le împletește deslușind sensuri. Dacă mi-ai fi citit fiecare lecție în liceu, aș fi fost premiantul clasei. Te văd cu adevărat, te aud și te ascult. Îmi place. De tine.

Te simt. Acum că sunt îmbătat cu parfumul tău, încântat de modul în care imaginea mi se reflectă din ochii tăi, vrăjit de muzica vorbelor tale, totul capătă culoare. Și simt că acum este momentul perfect. Mereu a fost vorba despre acest moment, de regăsire totala. Și nu, nu este vorba despre tine. Acum mă simt și te simt cu adevărat. Ai dreptate, iubesc momentele zero, în care gravitația devine nulă. Plutesc, litaralmente, pentru că nimic nu mă mai poate ține cu picioarele pe Pământ. Te simt, îți întind mâna și-ți cer acest dans fantastic. Simți la fel? Te cred. Mereu te cred. 23:01

Iubirea e preţul iubirii.