Bărbații au nevoie de cuvinte simple

Deși pentru femei, bărbații par uneori atât de complicați, nu sunt. Niciodată. Uneori bărbații reușesc să mascheze foarte bine simplitatea  cu care își construiesc viețile, cu care  gândesc. Dar în esență bărbatul rămâne un mecanism simplu. Vânător și atât. Are în mână arcul, are în plan vizual căprioara și are în minte faptul că trebuie să ducă ceva de mâncare femeii. Așa se desfășoară o zi normală din viața bărbatului. Sub acest fond, care capătă forme atât de diferite. Nu sunt expert, dar respir.

Ca să pot spune despre un mecanism că este simplu trebuie să îl compar cu un altul. Femeia funcționează după un mecanism ceva mai complicat. Poate șă asiste la patru discuții în același timp, e ceva natural pentru mecanismul ei. În mod natural este mai vorbăreață, mai atentă la detalii, mai puțin orientată, mai greu de cucerit, mai greu de iubit. Ea poate urmări mai multe evenimente în același timp, poate să rezolve totul cu o fluturare de gene, cu o atingere, cu o șoaptă. Poate să dea naștere, poate să cadă și să se ridice de multe ori în aceeași zi. În timp ce bărbatul este construit să urmărească doar căprioara. A căzut, căprioara a fugit, sistemul a dat eroare.  Un singur element, iată. Bărbații funcționează simplu și consideră natural faptul că trebuie să fie tratați simplu.

Sunt anumite aspecte ale vieții pe care bărbații le iubesc și altele pe care le urăsc. Mecanismul acesta de tip 1 sau 2 funcționează perfect pentru bărbat. Indiferent cât de mult se chinuie să se comporte altfel, în ultimă instanță un bărbat va recurge la două opțiuni. Alb sau negru, 1 sau 2, adevărat sau fals. Simplu. Indiferent cât de mult ar încerca o femeie să schimbe asta, nu va reuși. Va reuși probabil să-l determine pe bărbat să îmbrace cu altă husă mecanismul său simplu, dar ceea ce funcționează foarte bine pe două roți nu are nevoie de patru. Simplu. Mecanismul femeilor funcționează mai complex. Nu se rezumă la două variante, nu se alege mereu calea cea simplă.

În momentul în care femeia acceptă faptul că pentru un bărbat este suficient un cuvânt simplu relațiile dintre ei vor fi altfel. Un da sincer sau un iubitule simplu, un mergem sau facem, cântărește, pentru bărbat, cu mult mai mult ca un sacou primit de ziua lui. Femeile funcționează altfel. Pentru femei căile trebuie să fie multiple. Așa cum nu se întâmplă la bărbați. Unele femei încearcă să schimbe asta și greșesc. Un bărbat nu mai este bărbat dacă funcționează după un sistem complex. Pentru că tocmai sistemul simplu îl face să fie bărbat. Bărbații înțeleg și nu doresc să schimbe mecanismul de funcționare al femeilor. Și bine fac.  Femeile încearcă să ajusteze mecanismul bărbaților și asta le va face nefericite în viitor.

Pentru că într-un final femeia va realiza  că nu poate să schimbe bărbatul de lângă ea, ceea ce va conduce la o ruptură. Sau va realiza că îi este dor de bărbatul de care s-a îndrăgostit. Primul, nu acesta schimbat. Ruptură din nou. Bărbatul nu se schimbă, mecanismul lui rămâne același dar maschează foarte bine schimbarea. Însă el tot căprioară trebuie să vâneze. Femeia trebuie să o gătească în moduri diferite. Bărbatul deja a înțeles asta și chiar dacă nu îi place preparatul, se mulțumește cu gândul că el și-a făcut treaba. Mâine mâncarea va fi sigur mai bună. Și este! Simplu. (Articolul reprezintă viziunea mea asupra acestei dezbateri)

Mecanismul de funcționare al bărbaților este simplu. Nu simplist.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
  • Acum, la modul serios, nu stiu ce sa spun, pentru ca ar trebui sa-ti dau dreptate si….nu sunt barbat, deci ar trebui sa fiu solidara cu mecanismele complicate. Daca e asa de greu pentru noi sa gandim simplu, de sa-i faci?:))

  • Reamintes tuturor ca s-a studiat recent si s-a determinat ca barbatii devin mai fericiti daca li se spune direct „Te iubesc”, in timp ce femeile devin mai fericite daca cel de langa ele remarca atunci cand sunt ele triste (adica e de fapt atent la ele asa intr-un mod mai empatic si profund).

    Deci , (trag eu concluzia acuma), chestia cum ca femeile sunt cele care pretind acele cuvinte Te iubesc asa ff des nu e de fapt adevarata, e ceva mai mult promovat de Hollywood, ci femeile trebuie facute sa fie triste astfel incat barbatii sa poata remarca acest lucru, astfel incat sa le spuna, „observ cat de trista esti, of ce suparare”, si acest lucru poate fi facut, dupa parerea mea, in mod mai eficient, daca acelasi barbat e acelasi care le si cauzeaza tristete si apoi si remarca ca ele sunt triste, pt ca altfel daca ele ar fi triste din alte cauze ar fi mai greu de remarcat de barbat, dar asa daca el a cauzat tristetea, atunci nu o sa uite asa de usor sa zica dupa aia imediat in mod empatic, „vai, remarc ce trista esti, sunt alaturi de tine in gand”.

    Dar acum am inceput sa ma intreb oare care ar fi modurile prin care un barbat ar putea sa faca o femeie trista, ca tristetea e mai greu de provocat asa decat enervarea, mania, plictiseala, sau rasul, cel putin eu la astea ultimele observ ca m-am priceput mai bine, si am reusit ff des sa fac femeile sa le resimta, dar nu cred ca am reusit vreodata sa cauzez tristete adevarata unei femei, desi eu personal, chiar si ca gay, pot sa zic ca am fost trist din cauza unor femei, pe bune, (desi nu pe termen ff lung, dar totusi mi s-a intamplat sa stau mofluz si anhedonic, adica fara chef de nimica, intre cca 1/2 zi si vreo 2-3 zile de cel putin probabil 4-5 ori in viata mea din cauza unor femei, pe cand din cauza barbatilor eu am fost trist tot cam de cca 4 ori, desi a durat mai mult, intre 3- 5 zile).

    Unii spun ca tristetea e la origine tot manie, (furie), insa ff ascunas si ne-exprimata, nici macar fata de persoana insasi care o resimte, fie pt ca asa a fost incurajat(a) educativ de mic(a) cum ca nu ar fi frumos (mai ales pt fete) sa fie manioase, de ex sa ridice vocea si/sau sa injure, fie pt ca acea persoana chiar are tendinta ea insasi sa fuga de acel sentiment neplacut si oarecum infricosator-agresiv de furie. Eu cred ca fac parte oarecum din a 2-a categorie pt ca eu am oroare de agresivitate, de fapt de agresivitatea sau potentialul pt ea care cam stiu ca sta in mine insumi, si care, mai rau, la barbati am citit ca pare a fi mai apropiata de sexualitate decat la femei (desi desigur ca nu exista asa un centru, statie, sau mall specific al agresivitatii si altul al sexualitatii acolo unde o fi partea de suflet de om care se numeste psihic, si ca ar fi ele mai apropiate geografic, dar mai mult functional poate se cam pot atinge niste fire de troleibuz, ca si cum ar fi oarecum duse de vant una catre alta, plus poate si distanta dintre ele e diferita poate, asa cum liniile de cale ferata rusesti sunt la alta distanta una de alta decat cele din restul UE…daca am inteles eu corect, atat despre rusi cat si despre agresivitate/sexualitate). Desigur ca ma simt obligat sa zic ca sexul neconsensual mutual reciproc NU reprezinta sex, ci numai agresiune pura criminala de forta cu scop de dominare si umilire a cuiva, adica acest fel de agresivitate violenta nu e legata de sex erotic si/sau iubitor, (nici macar din ala de tip BDSM, care pana si ala e consensual prin definitie si chiar si e adesea ritualizat la nivel de a discuta un contract inainte de a se petrece), care sex erotic si/sau iubitor chiar mi se par a putea fi oarecum acte de comunicare destul de intima cu componenta probabil artistic- creatoare si educativa, ca de aia se zice „a cunoaste” pe cineva, sexul erotic poate fiind mai mult un fel de „arta pt arta”, iar cel iubitor un fel de „arta cu tendinta”…ca sa folosesc un vocabular de sec 19, care mi se pare mai clasic romantic, desi e probabil perimat, plus si aproape cert incorect asa ca definitie si clasificare in ceea ce priveste artele.

    Intr-un fel asa iin felul asta ff complicat imi explic eu de ce „cine se iubeste se si tachineaza”, mai ales cand e in dezvoltare, la sc generala, dar si de unde pana unde „femeile o cer” (desi, repet, nu viol, ca aia e altceva, ci o oarecare dominanta a barbatilor asupra lor, chiar utilizarea lor de catre barbati in scopuri mai putin altruiste, plus ulterioara non-furie exprimata, ci mai degraba tristete din partea femeilor, care, daca e remarcata de acelasi barbat care le-a facut sa sufere de la bun inceput, ele devin si mai atasate de acela…dar NU stiu daca e chiar adevarat, sau e tot un fel de prejudecata raspandita asa ff larg la nivel cultural, atat de traditii si obiceiuri, cat si de folclor, cat si de liteartura, filme, etc, plus desigur furia/tristetea majora legata de o posibila consecinta chiar de prea multe ori letala pana nu foarte de mult, o femeie care poate ramane insarcinata, cu risc real crescut de deces cat se poate de real, atat ea si copilul pana hat efectiv catre sf sec 19, cand au mai inceput sa se imbunatateasca statisticile de mortalitate materno-infantile legate de nastere (asta poate cam in ciuda povestilor ca nasterea e ceva natural si ca femeile din Africa sau naiba stie unde fac un copil si pe urma sunt toate bine mersi si pleaca la munca campului, etc). Pt om nasterea ESTE real mai dificila de cand a devenit erect biped, din cauza schimbarii pelvisului. Totodata omul este mai vulnerabil decat alte fiinte acolo daca e vorba de natura autentic salbateca, nu are nici macar prea mult par pe corp, nu are colti ca lumea, nu are gheare, nu are decat poate riscuri crescute de atunci, nu numai legat de nastere, dar si predispozitie pt reumatism articular, mai ales la genunchi si luxatii de glezne, infectii dentare, ameteli si dureri de cap, si alte cateva afectiuni de cand merge numai si numai in 2 picioare, unele chiar gasibile anatomo-patologic si la oamenii neandertali plus timpurii sapiens, si care nu apar deloc asa de des la maimute, daramite la alte specii animale !! (iar la durerile de cap m-am gandit tocmai pt ca parea cunoscuta arta trepanatiei, a facerii unei gauri in craniu, inca de timpuriu, de dinainte de egiptenii antici chiar, care astia cred ca erau expertii medicali ai lumii mai stravechi pe UE, cu centrul pe atunci la Teba, si asta insemna ca acei oameni chiar si de dinainte de egipteni, chiar ff timpurii chiar aveau poate dureri de cap majore, fie ca fusese vorba de vreo o cauza care necesita in mod real o interventie neurochirurgicala, de ex chiar posibil o tumora cerebrala care comprima si poate cauza si dureri de cap ff mari, sau, si mai des desigur o trauma cerebrala care putea cauza hematoame compresive care puteau cauza si ele ameteli, sau se pot infecta, si pot cauza dureri ingrozitoare, in afara de alte semne neurologice, etc, fie ca nu era vorba de o afectiune rezolvabila neurochirurgical)

    Sper ca prin aceasta divagatie, am reusit sa zic in acelasi timp „Te iubesc” cui trebuie si sa cauzez tristete tot cui trebuie, ca sa le pot ulterior zice, asa cum e recomandabil, „stiu ca sunteti tristi/triste”, si astfel sa fi putut contribui la ridicarea fericirii cititorilor acestui blog in mod cat mai optim !

  • P.S.
    1. Nu intrati in panica ! „Te iubesc” NU era catre Ianculescu ! (ca vad ca nu comenteaza prea multi baieti pe aicea, si nu doream sa se iste o confuzie !! era asa pe Internet, in general, ca si cum as „vorbi”/comunica la radio, poate, ma rog, daca m-ar lasa pe mine cineva sa vorbesc la radio, ca probabil ca as reduce rating-urile ff rapid !)

    2. Sorry, stiu ca trebuia sa scriu comentariul asta asa de lung ca articol pe blogul meu, dar pur si simplu am fost inspirat de articol si am inceput sa scriu spontan, si pe urma mi-a fost lene sa deschid o noua fereastra, sa dau copy-paste si click, asa ca am dat doar click !

  • @Andreea Toma

    Frumusetea unei dezbateri aici pe blog este faptul ca nu trebuie sa ne dam dreptate :) Daca eu am o parere oricin este liber sa exprime alta parere.
    Ei, sunt foarte multe femei care inteleg mecanismul barbatilor si sunt sigur ca tu esti una dintre ele. Si mai sunt sigur si de faptul ca sotul tau a inteles perfect mecanismul tau

    @Ella

    Nici nu stii ce frumos se imbina in mintea mea domeniile pe care de-a lungul vietii le-am studiat :) Filosofie chiar poate sa faca oricine, important este sa ai cu cine. Daca a fost si amuzant, inseamna ca trebuie sa fac o reverenta :)

  • @ Rudolph

    Nu sunt specialist, dar respir, asa cum am spus-o. Hai sa dezbatem ideile tale.

    1. Femeia nu se simte bine daca remarci tu si refaci tu tristetea pe care tu ai cauzat-o. Sau pe care a cauzat-o altcineva. In general, femeia se bucura atunci cand ii acorzi atentie. Iar prin atentie poti sa intelegi orice: floare, ciocolata, stransul rufelor sau capacitatea de a remarca tristetea ei. E vorba de nevoia ei de atentie, nu de consolare, zic eu :)

    2. Agresivitatea, sub orice forma nu ar trebui sa faca parte din structura unei relatii moderne, cred eu. Si asta este o parere pur personala. Discutia despre dominare este foarte lunga. Eu sunt de parere ca dominarea nu are nimic in comun cu agresivitatea. Dominarea are in mintea mea mult mai multa legatura cu psihicul decat cu fizicul.

    3. Esti senzational ca de fiecare data :)) NU cred ca se gandea nimeni ca faci declaratii de dragoste aici. Femeile nu sunt atrase de barbatii care le fac rau. Sunt atrase de barbatii pe care ii doresc, indiferent ca il pot avea sau nu. Dar asta se intampla si la barbati. Nu seste ceva tipic feminin. Este ceva uman. In prima faza, cu cat te simti mai respins, cu atat flacara e mai mare. Evident, dupa o perioada se stinge, pentru ca intervine creierul care-ti pune frana. Acesta este un rationament simplu, barbatesc. Nu a fost caprioara aceasta, nu-i nicio problema, iti ramane arcul si capacitatea sa cauti alta caprioara.

    • E, asa sunt barbatii, in general. Sunt „cei mai cei” :) Paradoxal, tocmai pentru ca gandesc simplu ajung sa intelgeaga uneori mecanismul complicat al femeii. In orice caz, la cat de multe rotite are, nimeni nu se poate lauda cu o intelegere totala :)

  • Dă-mi voie să îți spun că, pentru o mare parte dintre bărbați, fericirea înseamnă ca femeia să se conformeze, nu să vorbească, atunci când el zice „arată-mi țâțele!”.

    • Sigur Serban, asta face parte din acelasi mecanism simplu if x then y else z.
      Uneori nu trebuie sa vorbeasca, dar atunci cand o face, trebuie sa o faca simplu :)

  • de cand am inteles ceea ce ai explicat tu atat de bine..adica simplitatea barbatilor, viata mea a devenit mult mai usoara:))))nu insemna ca nu ma mai agit cand sotul nu-mi citeste gandurile:)))))dar inteleg ca el functioneaza ceva mai diferit fata de mine nu pt ca e unicat ci pt ca e ..barbat!

  • Te pune pe gânduri?