Parabola camerei albe. Polaritate

Te trezești suspendat într-o cameră ai cărei pereți sunt albi. Tavanul este alb, podeaua este albă. Cumva, plutești la mijlocul distanței dintre podea și tavan. Nu te poți mișca, nu poți atinge nimic și nu auzi nimic. Habar nu ai de cât timp ești acolo, iar despre tine nu știi nimic. Poți fi înalt sau scund; gras sau slab; bun sau rău; sincer sau mincinos. Cadrul în care te situezi acum nu te ajută să afli nimic despre tine. De fapt, nu te ajută sa afli nimic. Brusc, viața ta ia o turnură neașteptată.

Fără sa afli cum, pe peretele din fața ta apare un punct negru. Experiența ta se schimbă, afli că există și altceva în afară de tine, în camera albă: un mic punct negru. Tu ești mai mare decât punctul, implicând faptul că punctul este mai mic decât tine. El este acolo, tu ești aici;  experiența ta se lărgește. Între tine și punctul negru de pe perete s-a creat deja o relație. Relație care îți dă posibilitatea să te definești. Începi să îți creezi o identitate.

La fel de neașteptat, în camera albă apar un dalmațian și o zebră. Nu ai posibilitatea să afli cum au apărut, dar în sinea ta, te bucuri. Cu ajutorul lor poți afla lucruri noi despre tine; te poți cunoaște. Fără să existe altceva sau altcineva, nu știi cine ești. Tu și celălalt (orice ar însemna asta) formați o pereche polară. Ai nevoie de celălalt pentru a te defini, a te descoperi sau a te cunoaște. Pe o tablă neagă se scrie întotdeauna cu cretă albă. Aceasta este polaritatea: negru – alb. Este absolut necesar ca tabla să fie neagră pentru ca scrisul alb să devină vizibil.

Exact așa se întâmplă cu tine în raport cu lumea. Lumea nu este altceva decât tabla neagră pe care tu devii vizibil. Lumea există și va exista mereu, iar ea îți oferă contrastul. Tu și lumea sunteți polarități inseparabile. Vezi tu, fără lume, tu nu ai fi vizibil, habar nu ai avea cine ești. Lumea te ajută să te diferențiezi, să ieși din starea de nimeni. Lumea îți creează cadrul ca tu să te poți identifica. Ea există și pentru tine, iar tu te vei identifica cel puțin o dată. Abia după aceea te vei putea dezidentifica pentru ca atunci vei ști cu adevărat cine ești.

Mai multe parabole, mult mai interesante, vei găsi în cartea lui Osho, Când pantofii ți se potrivesc (detalii aici).

Nu hrăni așteptările nimănui cu privire la tine.

Facebooktwittergoogle_pluspinterestlinkedinmail
februarie 16, 2015

Etichete: , , , , , , , , , , ,
  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *