Știm că oamenii care au condus civilizații de succes au devenit zei. Poporul i-a zeificat şi le-a cioplit fețele în piatră. Era singurul mijloc prin care fața zeului dăinuia pentru vecie. Zeificarea era cel mai înalt grad de apreciere. Conducătorul devenea zeu, adică supraom. Ritualul străvechi s-a pierdut între timp, conducătorii nu mai sunt zeificați. Acum sunt pur şi simplu înlocuiți cu alții. Sunt atât de multi pretendenți, încât nu ne mai pasă nici cine va conduce și nici pe cine alegem. În urmă cu multe mii de ani însă, supraviețuirea şi succesul stăteau pe cer. Un bun conducător știa să citească în stele, la propriu.
Într-un fel, pare atât de simplu. Priveai cerul, înțelegeai mișcările şi pentru că erai înzestrat cu înțelegere şi inteligență, trăgeai niște concluzii. Sigur că nu era atât de greu să legi clima de poziția aștrilor în funcție de un reper fix. Conducătorii vechi au înțeles asta şi au pus-o în practică, trăgând astfel lozul câștigător. Cine reușea să deslușească mișcarea aștrilor aducea poporului său bogăție, eliminând astfel foamea. Foamea era unul dintre cei mai temuți dușmani. Era şi atunci, este şi acum. Sigur că oamenii simpli nu aveau habar de modul conducătorului de a citi stelele. El dicta cu precizie momentul propice de însămânțare recoltare, încălzire, răcire sau război. Făcea vrăji, era zeu.
Omul care conecta în mod corect evenimentele cotidiane cu mișcarea aștrilor pe cer era Zeu. Nu cred că cerea el, pur şi simplu poporul dicta. În ochii oamenilor simpli, un om capabil să vorbească cu stelele, să le înțeleagă şi să le folosească în folosul tuturor, era zeu. Altă explicație nu era. Conducătorul devenit zeu îşi îndemna din când în când poporul să construiască temple, nu neapărat pentru că simțea o nevoie acută să se închine sub statuia lui, ci pentru că mișcarea stelelor putea fi mult mai uşor observată de sus, prin găurile special concepute. Majoritatea templelor erau închinate zeilor, dar construite astfel încât să faciliteze observarea anumitor părţi de cer.
Zeul chiar nu făcea lucruri paranormale. Pentru popor, templele erau ofrande aduse corpurilor cerești confundate cu zeul, iar pentru zeu erau puncte de observare. Nimic mai simplu, nimic mai practic. Da, cu siguranță zeul era mai inteligent ca majoritatea; avea capacitatea să înțeleagă lucrurile altfel; ştia cum să le folosească şi să le conecteze . Dar oare faptul că putea sesiza mișcarea anumitor stele pe cer îl făcea cu adevărat zeu sau mai mult, extraterestru?
Timpul nu se opreşte pe loc. Orice s-ar întâmpla pe pământ, pe stele sau printre stele, el merge înainte cu aceiaşi paşi măsuraţi.
Comentariile sunt închise.