Afecțiunea poate fi pusă în două coșuri diferite. Unul bun, care ne duce cu gândul la simpatie, la ceva cald. Altul rău, care are legătură cu boala, cu starea patologică. Despre afecțiunea ca boală, lucrurile sunt clare. Dicționarul însă, pune în aceeași oală afecțiunea și dragostea, pune egal între atasament și iubire (sursa). Iar asta este ceva greșit, indiferent de modul în care privești sensurile. Sigur, este mult mai ușor să explici un concept atât
La modul simplist, tiparul este un șablon. Tipare este prototipul după care vor fi create ulterior toate: obiecte, oameni, idei, impresii. Încă de când te prinzi de tot ce se vede în jurul tău, începi să modelezi. Încadrezi totul în tipare, fără voia ta, așa e firea. Te ajută să economisești timp; te îndrumă să dai curs; să nu dai; să faci; să nu faci; să simți dacă merită sau nu. Totul, experiențe, acțiuni, planuri,
La modul general, foarte mulți oameni vor să cunoască. Era să scriu toți. Nevoia de cunoaștere se manifestă în foarte multe feluri. Ea poate lua foarte multe forme, de la dorința permanentă de a fi în control, până la căutarea celor mai potrivite răspunsuri cu privire la orice. Cunoașterea este scrisă în toate lucrurile care te înconjoară. Firea, mintea, natura, mediul, toate cuprind marea enciclopedie pe care o răsfoiești în fiecare zi, oră, minut, secundă.
Stapanul timpului zâmbi pe sub barba ce-i acoperea jumătate de față și tot gâtul. Într-un minut pot să mă gândesc la modul în care va decurge o perioadă lungă de timp. Într-un minut pot să mă gândesc la toate evenimentele posibile dintr-o zi, fiecare acțiune calculată pe timp. Nu este genialitate, cred că ar putea să o facă oricine. La momentul actual, oamenii care nu își calculează timpul sunt priviți destul de ciudat. Toată lumea
Ora 10:01. Sare ca ars din canapea, după ce a stat nemișcat preț de câteva zeci de minute. Face câțiva pași orbește, deși are ochii deschiși. Nu vede, este în altă parte. E cufundat în sine, cum îi place să spună. Își rotește capul încet spre stânga, parcă într-o încercare de a găsi un obiect mărunt pierdut undeva pe rafturile bibliotecii. Aceeași mișcare lentă o face și spre dreapta, ridicând puțin fruntea. Se oprește și
Nimeni nu este, știu. Dar eu chiar nu sunt perfect. A fost o scurtă perioadă în copilăria târzie, perioadă în care îmi doream să fiu perfect. A trecut foarte repede, e drept, capriciile copilăriei. Nu sunt perfect nu pentru că uit să duc gunoiul și nici pentru că urăsc să șterg praful. Nu sunt perfect nu pentru că detest să strâng rufe și nici pentru că nu mă pricep să dau cu mătura. Nu sunt
Nimeni nu știe cum a apărut viața pe pământ. Chiar nimeni. Intuim faptul că ar fi apărut în apă. Și acolo, pe parcursul a milioane de ani, s-a diversificat, s-a modificat și s-a adaptat până când n-a mai avut loc în apă. Viața ulterior s-a târât pe uscat și a început din nou același proces lung dar sigur de transformare. De-a lungul acestor miliarde de ani, viața a trecut prin grele încercări: erupții vulcanice imense,
Omul reprezintă cea mai avansată specie de animal. Adaptată, creativă, inteligentă, cugetătoare. Suntem cele mai tari animale de pe Pământ, nu-i aşa? Ne place să spunem şi să credem asta despre noi. Faptul că am devenit cei mai iscusiţi vânători ne-a plasat în vârful piramidei. Iar de aici, din vârf, e foarte uşor să controlăm ostilităţile. În cele câteva zeci de mii de ani de evoluţie am învăţat o regulă destul de simpla: cel mai