Oglinzi. Butoane. Chei

Ne place să spunem despre cei din jurul nostru că sunt într-un anume fel. Într-un fel sau altul ne este cu mult mai ușor să funcționăm așa, deși de cele mai multe ori aflăm că nimeni nu este cu adevărat așa cum am crezut. Fără ca sensul să fie pozitiv sau negativ, pur și simplu se întâmplă, natural. Pentru că așa cum este firesc, nu vedem la ceilalți mai mult decât vor sau sunt dispuși să ne arate. Sigur că putem să comparăm și în funcție de asta să marcăm persoane deschise sau închise, sincere sau ne, plăcute sau ne și așa mai departe. Invers, și ceilalți văd exact același lucru la noi: nu mai mult decât preferăm să le arătăm. Lăsăm sau nu să se vadă așa cum suntem cu adevărat.

Se spune că noi nu suntem mai mult decât niște oglinzi în care ceilalți se reflectă. În același timp, ceilalți sunt oglinzi în care noi ne vedem. O lege Universală spune că exteriorul reflectă interiorul. Este adevărat și chiar atât de simplu. Oricine se află în fața ta, nu face nimic altceva: reflectă caracterul și trăsăturile tale. Uneori se întâmplă să descoperi la oamenii din jurul tău lucruri care ți se par miraculoase. Alteori exact pe dos. Apreciezi sau respingi oamenii în funcție de asta. Așa ne-a programat societatea, deși nimeni nu are nicio vină ca oglinda celuilalt reflectă în tine aspecte pe care nu le apreciezi sau le detești.

Întâlnim oameni care atunci când ne privesc sau deschid gura, ne creează cele mai frumoase stări. Pe ei îi punem la loc de cinste și dezvoltăm instant un mecanism prin care să le arătăm, faptic și verbal, că suntem la fel. Sigur că suntem, pentru că tot ceea ce apreciem la persoana din fața noastră reprezintă aspecte frumoase din noi pe care le iubim și despre care deja știm că sunt frumoase. La fel se întâmplă și când întâlnești persoane care te determină să fii violent, nesincer sau chiar nesimțit. De fapt, nu este vina nimănui. Oricine poate apăsa butoane de panică oricui. Secretul este fii conștient că lucrurile există deja înăuntrul tău. Altfel de ce te-ar irita un mincinos, dacă tu ești perfect sincer? Adânc, descoperi prin reflexia lui, o latură ascunsă a ta. Poate și neacceptată (încă).

Există oameni care apasă butoane de panică altor oameni, în mod conștient, doar pentru a mirosi reacția. Se spune că ești cu adevărat așa cum te comporți în situații de criză. Este real. Reacția, indiferent de natura ei, te determină să alegi. Poți să cuprinzi totul calm și să găsești sursa reacției sau poți să devii violent, fără să înțelegi ce se întâmplă cu tine. Mai mult, vei crede că sursa stării violente este celălalt, uitând că de fapt cutia pandorei este adânc ascunsă în sufletul tău.

Oamenilor pe care îi placi le oferi chei cu care ei vor deschide și vor scoate la lumină cele mai frumoase aspecte din tine. Altfel, celor pe care nu îi placi le încui ușile tocmai pentru ca aceștia să nu aibă acces la butoanele care ar putea declanșa lucruri rele (să le spunem) la tine. Este un v-ați ascunselea copilăresc în care mulți se comportă într-un anume fel, încercând să le demonstreze cumva celorlalți orice.

Singurul mijloc real prin care ești original este sinceritatea.

Facebooktwittergoogle_pluspinterestlinkedinmail
mai 11, 2015

Etichete:, , , , , , , , ,
  • Mai, vasta majoritate a oamenilor cat de cat adulti maturi din jur (care nu sunt de meserie educator sau preot confesor cu job special fata de tine) vor fi interesati sa se uite la tine si sa-si dezvaluie parti din ei fata de tine pe baze (plus in scopuri) destul de utilitare, de gen ca daca le esti util la ceva…inclusiv unii doar pt ca sa le confirmi lor ca sunt draguti, si sa-i faci sa se simta ei mai bine, nu neaparat ca sa te exploateze asa in scop comercial direct. Eu personal nu as tinde sa recomand sa cautam preoti confesori sau educatori in grupul de prieteni, desi ma rog, poate unii chiar or avea inclinatie pt asa ceva si chiar ar fi amatori pt a oferi acest fel de servicii…insa exista riscul sa o faca in mod chiar amatoristic si cu posibile consecinte neplacute pt toata lumea, si ei si noi. Zau daca nu ma feresc in mod activ sa nu cumva sa cer psihoterapie de suport de la prieteni plus tind sa retez din start orice cerere de acest gen de la oricine m-ar aborda in acest sens, desi desigur nu indraznesc nici sa fiu nesimtit, plus nici nu ma pricep sa zic Nu sau Lasa-ma-n pace in mod prea elegant nici eu, asa ca in practica imi iese si mie mereu o mare varza…dar cu atat mai abitir atunci tind sa descurajez amatorismul la nivel teoretic !

    • Zau, de mai bine de o luna ma simt fff vinovat (de cate ori imi aduc aminte) cum am retezat din start o cerere de posibil chiar frumoasa prietenie a unui vecin de bloc, (de fapt femeie, dar zau, nu conteaza, ca are vreo 65 de ani, nu era ceva bazat pe cine stie ce posibile complicatii, era efectiv asa o dorinta sa fim prieteni si eu de obicei chiar am prieteni asa mai mult printre pensionari, de mic copil, dar si acuma, ma inteleg cel mai bine cu bunicii si ne simtim ff bine impreuna ba in parc, ba in vizite, oricand si in orice situatie, atat bunici cat si bunice, ale oricui, sau chiar si pensionari sau pensionare fara nepoti)…dar in ziua aia eram extenuat de la serviciu si efectiv doamna vecina a vrut sa intre in vorba cu mine si i-am retezat-o pe loc zicandu-i ceva in sensul ca nu stiu nimica, nu-mi place cafeaua, nu mi-e foame, nu am nimic util de oferit, si nu pot sa-i fiu vreodata de folos in nici
      un fel…zau, si acum ma simt vinovat…plus sunt sigur ca e si suparata pe mine, ma si compatimeste, plus, mai rau, am contribuit si la distrugerea imaginii Romaniei peste hotare, ca stia ca sunt din Romania…si cat ma chinuisem sa o restabilesc de cand ame tit pe bloguri ca era in pericol…(ca nu stiam pana acum vreun an)…

      • Faptul ca te simti vinovat te face prietenos. Deduc faptul ca pentru tine este normal sa dai curs prieteniilor si credit oamenilor. Ceea ce este un lucru foarte frumos.
        Altfel, daca este facut sa te imprietenesti cu vecina, oricum te vei imprieteni. Nu a fost atunci momentul, cu siguranta va urma un altul.

  • Eu Razvan,sarbatorile si duminicile adesea merg la gara, ma asez undeva confortabil si urmaresc cu privirea oameni femei si barbati incercand sa descopar ce fel sunt ei dupa trasaturile fetelor, modul cum se misca, cum zambesc…etc.Adesea aud oameni afirmand_e frumos,e frumoasa, dar eu nu vad oamenii asa,nu pot niciodata sa afirm despre o persoana ca e frumoasa decat dupa ce o cunosc cat de cat, altfel pot avea un chip expresiv,un corp bine proportionat…sau nu.In orice caz pt lucrarile mele oamenii cu structura faciala si corporala perfecta nu reprezinta modele, prefer oamenii care ies din comun prin ceva anume.Am remarcat ca de a lungul istoriei oamenii care au realizat ceva fabulos nu au excelat la capitolul aspect fizic.Da aspectul fizic vorbeste despre noi mai mult sau mai putin dar nu poti pune mana n foc pt cineva doar pt ca arata superbine, sau emana pozitivism .

  • Ha ! Ha ! Tocmai mi-am dat seama ca mie oamenii, (adica asa in general nu asa famile sau cei pe care-i stiu de n-spe ani si fata de care am atasamente speciale), mi se par mai toti frumosi tocmai pt ca nu-i cunosc ! Pt ca asa pe de o parte pot sa ma gandesc la ale mele, lucruri de obicei placute si estetice care nu au mare legatura specifica si directa cu cei din jur, pe de alta nu am nici o obligatie fata de ei ca sa incep sa-i aranjez asa intr-un top mai riguros de super frumos, moderat frumos, uratel, etc…asa ca pot ff usor sa ii bag pe toti asa intr-o singura mare categorie varza de frumosi si gata !

    • Dar asta este minunat. Se numeste detasare si „ne-etichetare”.
      Esti unul dintre putinii de la care aud ca oamenii sunt frumosi. Si eu sunt de aceeasi parere.
      Rar, rar de tot aud asta. Te felicit!

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *