Suntem înrudiți cu orice formă de viață

Nimeni nu știe cum a apărut viața pe pământ. Chiar nimeni. Intuim faptul că ar fi apărut în apă. Și acolo, pe parcursul a milioane de ani, s-a diversificat, s-a modificat și s-a adaptat până când n-a mai avut loc în apă. Viața ulterior s-a târât pe uscat și a început din nou același proces lung dar sigur de transformare. De-a lungul acestor miliarde de ani, viața a trecut prin grele încercări: erupții vulcanice imense, asteroizi, foc, gheață și condiții aproape imposibile de trai. Dar a supraviețuit, deși nimeni nu știe cum. Tot buna noastră intuiție ne impinge să credem că viața ar fi putut sosi aici, pe pământ, incastrată într-o bucată de piatră care ar fi rătăcit alte miliarde de ani prin spațiu și care la un moment dat ar fi poposit pe Terra. Se poate; se poate să nu.

Ce știm cu certitudine este faptul că Darwin avea în mare parte dreptate. El a fost primul care a dat marelui public răspunsuri foarte utile cu privire la evoluția vieții. Sigur, majoritatea oamenilor încă sunt blocați la ideea de oameni și maimuțe. Dar esența teoriei lui Darwin nu stă în trecerea de la maimuță la om. El a fost primul care a sesizat faptul că viața se transformă; viața este un proces continuu de adaptare. În prezent, pe pământ sunt atât de multe feluri de viață încât nu le putem număra. Și toate au ajuns așa cum le cunoaștem noi acum, pornind de la o singură formă, pentru că, vezi tu, viața a venit pe Planeta albastră într-un singur model. Unul singur. Ce a urmat după este ceea ce Darwin ne-a spus în urmă cu circa 150 de ani: viața se transformă, speciile evoluează, adaptânduse.

Sigur că pare destul de greu de digerat faptul că omul a fost maimuță în urmă cu câteva milioane de ani. Dar la momentul prezent, asta pare cea mai bună explicație cu privire la existența vieții pe pământ. Este irefutabil faptul că forme diferite de viață din prezent au strămoși comuni. Și dacă avem strămoși comuni, înseamnă că strămoșii noștri au strămoși comuni cu strămoșii strămoșilor noștri, iar strămoșii strămoșilor noștri au strămoși comuni cu strămoșii stră-strămoșilor noștri. Închidem cercul ajungând la aceeași idee: viața pe Terra s-a dezvoltat pe o perioadă lungă, pornind de la un singur model. Exact ca orice produs din piață, care ia naștere inițial într-o singură formă, iar ulterior diverși producători îi schimbă forma și utilitatea în funcție de nevoi. Gandește-te la piața telefoanelor mobile, de la începuturile ei și până în prezent. Înmulțește-o cu un număr mare, ridic-o la puterea aceluiași număr mare. Matematic e cam același lucru.

Dacă viața a apărut într-o singură formă, înseamnă că avem trăsături comune cu mai toate speciile care ne înconjoară; plante sau animale. Genele comune sunt mai multe sau mai puține, în funcție de factorii care au determinat transformarea. Ideea este destul de complicată chiar și în condițiile în care pornim de la faptul că viața a luat naștere pe Pământ și doar pe Pământ s-a diversificat. Lucrurile se complică destul de mult dacă ne gândim la faptul că e posibil ca viața să fi venit din spațiu, via piatra care a căzut în apă acum multe milioane de ani. Pentru că n-ai cum să nu te întrebi cum arată viața acum, acolo de unde s-a desprins piatra aia atunci. Și indiferent cum ar arăta, sunt cu adevărat strămoșii noștri.

Suntem praf de stele.

Facebooktwittergoogle_pluspinterestlinkedinmail
iunie 13, 2014

Etichete: , , , , , , , ,
  • Nu sunt un fan al lui Darwin, teoria lui e depăşită chiar dacă are şi părţi credibile, dar nu există alta mai bună la ora asta.
    În schimb, concluzia e perfect adevărată. Aşa cum adevărat e că, practic, e cu totul improbabil să nu există viaţă pe alte planete.

    • Infinitul poate fi surprinzator :)

      Nici eu nu eram fan al lui pana nu l-am ascultat pe un nene care explica ceea ce a vrut de fapt Darwin sa sublinieze. Am aflat astfel ca Darwin chiae este un geniu, cel putin pentru reperele mele.

      Este chiar cea mai buna explicatie, pana in prezent, e drept.

  • Daca suntem asa cum spui, toti din aceeasi scanteie, care ar mai fi mandria de a fi român ? Ca asa ceva nu exista, exista numai forma initiala din care am iesit cu totii. :)
    Ramane sa fiu mandru de ceea ce pot eu, ca român, ca tigan, ca evreu, ca etc., ca toti suntem praf de stele. Si atat. :)

    La inceput a fost cuvantul. Nu românul.

    Mai la obiect : existenta este mult prea complexa pentru ca sa nu existe o „atingere divina”. Pe Darwin cu ideile lui il pot constientiza cu simturile mele. Dar Darwin nu are nimic pentru sufletul meu. Darwin este limitat. El nu poate sa ma faca sa cred in infinit.
    Si daca accept ideea ca viata s-a „nascut” dintr-o piatra cazuta aici, sufletul imi spune cine a „aruncat” piatra.

    • Darwin este poate acum pereput ca limitat. Dar el chiar era nelimitat la vremea lui. Gandeste-te ca au trecut vreo 150 de ani de atunci. Tu acum esti limitless in gandire pentru ca realitatea in care traiesti este alta. Dar el, la vremea lui, chiar a fost Jesus :)

      Si mai e ceva. El a explicat, intr-un fel, viata de pe Pamant si doar de pe Pamant. Pentru ca altfel de viata inca n-a reusit sa explice nimeni. Dar eu sunt rabdator.

      Suntem din aceeasi scanteie, dar am ars pe cai diferite :)

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *