Libertatea este ceea ce simt atunci când creez

Răzvan Ianculescu

Un minut. Redescoperire și adevăr

[20:59] Apăs play. Aud vocea mea sau nu. Dorm sau nu. Deschid ochii sau îi închid și-mi fixez privirea în centrul supernovei cu care nu numai că m-am obișnuit, dar simt că face parte din mine. Sau eu din ea. Trebuia să fie aici de mult sau a fost și nu am observat-o. Cu cât mai intens o privesc, cu atât mai diferite sunt formele pe care mintea mea i le dă. O las, mă

Imi place reincarnarea. Exercițiu de imaginatie

Am să rulez aceste coli pe care-ți scriu și-am să le pun într-o sticlă. Sticla am s-o sigilez și-am s-o arunc în mare, în locul meu preferat, pe plaja mea preferată, în ziua mea preferată. Habar nu am cine ești; dar te cunosc atât de bine. Nu știu cum arăți, habar nu am ce formă are corpul tău, dar îți admir frumusețea în fiecare zi. Te văd de fiecare dată când îmi iau o pauză

I Origins. Un film adevărat

I Origins este un film inedit, pe mine m-a impresionat. Nu neaparat calitatea actorilor, cat firul si povestea. În ultimii câțiva ani au fost puține filme care să mă miște intens. Vorbind despre idee, nu neapărat despre punere în scenă, îl găsesc mai profund decât Lucy și foarte apropiat de Cloud Atlas. Conceptual, filmul este o operă de artă. Dialogurile sunt parcă desprinse din cărți cu citate celebre, iar povestea este inedită. I Origins este

Google și oraculul din Berceni

Încă vin foarte mulți vizitatori pe blog, de pe Google. Este absolut firesc, având în vedere faptul că aproape oricine este aproape oricând conectat. Eu apreciez oamenii care vor să cunoască și care caută. Sigur, de data aceasta atenția îmi este îndreptată către cei mai ciudați oameni care au poposit pe blog folosind motorul de căutare. Nici nu vreau să spun mai multe, pentru că într-adevăr cuvintele sunt de prisos. Am cules cele mai interesante

Cutia cu amintiri. Ea din prezentul trecut

A trecut pe lângă mine într-o viteză teribilă, iar când parfumul ei mi-a inundat simțurile, m-am blocat. Mintea s-a separat de corp într-o secundă. Parfumul vanilat al trecătoarei a cărei față nici măcar nu am văzut-o, mi-a adus aminte de Ea. Ninge, dar eu nu mai sunt aici. Sunt pe plaja unde am cunoscut-o. Îmi sună în cap melodia despre care obișnuiam să spunem că este a noastră. Copii, dar copii frumoși. Nu m-am mai

Sus