Timpul, acest mister cu care deja ne-am obişnuit, trece ireversibil. Sau nu neapărat. Cert este că înapoi în timp nu a reuşit nimeni să călătorească. Fizic vorbind. Marele nostru avantaj este că avem o memorie vastă, care ne poate purta înapoi în timp oricând, nu oricât. Acelaşi salt, la nivel ideologic, îl putem executa în viitor. Ne putem imagina cum va arăta viitorul peste x ani. În viitor vreau să te plimb astăzi cititorule. Mergem
Suntem cu toţii în căutarea acelei fiinţe unice care va aduce în viaţa noastră ceea ce ne lipseşte. Iar dacă nu reuşim să o găsim, nu ne rămâne decât să sperăm că ne va găsi ea pe noi…Nu ştiu dacă ar trebui să ne considerăm norocoşi că am găsit-o. Poate este mâna destinului, iar noi, pioni anonimi pe imensa tablă de şah a lumii, nu avem niciun merit că am găsit-o. Sau poate tocmai tot
Nu ştiu câţi dintre voi au observat aspectul acesta, însă viaţa fără alb este imposibilă. albul ne urmăreşte peste tot. Începând de la chestiunile abstracte, cum ar fi gândurile sau ideile şi terminând cu lucruri concrete, cum ar fi laptele. Indiferent cât ne-am dori noi să scoatem culoarea alb din vieţile noastre, ea continuă să existe, ea continuă să ne însoţească la fiecare pas. Norii sunt albi, Dumnezeu este alb, iar îngerii tot albi sunt.
Mă gândesc foarte profund la un lucru. Încerc să îmi imaginez ceva necunoscut. Filosofii spun că omul și mintea lui reprezintă cu mult mai mult decât suma memoriilor sale. În acelaşi timp, oamenii de știință susţin că mintea omului reprezintă exact această sumă. Sunt şi voci care susţin că un om care vede pentru prima dată un obiect super-futuristic, obiect care nu seamănă cu nimic din ceea ce a văzut el până la momentul respectiv,
S-ă moară mama în sfârşi a veni iarna! Nu mam bucurat niciodata mai mult ca acuma. Şi nu pen-că o sa fiie zapadă mare, nu, nu, nu. Ma bucur pen-că de sărbători se face bani frumuoşi. Eh cum? Ce nu ştiţi cum? Se face bani din colinde la greu. Totu ie să ştiii cum să te conporţi cu oameni ca să nu creadă că ai venit numai pentru bani la iei la uşă. Şi cum
Urăsc acest concept de când eram copil. Şi nu îl urăsc puţin. Îl urăsc mult, foarte mult. Niciodată nu am înţeles de ce oamenii, apropiaţi sau nu, acceptă faptul că trebuie, pur si simplu orbeşte. Trebuie şi atât. Ştim că nu e bine, ştim că e greşit, nu ne face plăcere, dar frate…trebuie! Aşa de mult ne place să fim mai catolici decât Papa, ce nu am văzut! Niciodată nu am înţeles de ce trebuie! Cine a inventat cuvântul ăsta
De-a lungul timpului, foarte multe expresii au venit în prim-plan pentru a desemna lucrurile care sunt frumoase, care merită. Nu mai este la moda de mult să spui despre orice că „e frumos”. Trebuie neapărat să folosesti o expresie care să desemneze că acel ceva e draguţ. Şi cu cât expresia este mai pompoasă, cu atât mai frumos este obiectul în cauză. Încerc astăzi să trec in revistă cele mai folosite expresii din ultimii ani, expresii
Pe mine ma fascineaza fenomenul DejaVu. Sentimentul ala nebun cum ca ai mai fost in locul acela, cum ca replica aceea ai mai auzit-o exact in aceeasi circumstanta desi tu nu ai mai fost niciodata acolo…Ei bine da prieteni, pe mine ma fascineaza evenimentul asta. Ce se intampla cu creierul, de ce face el asocierile astea? Nu va mai spun ca uneori, DejaVu-ul chiar iti creeaza sentimentul ca stii replica ce urmeaza a fi rostita. Adica nu