Oamenii sunt subiectivi prin natura lor. Sunt selectivi, iar gusturile sunt foarte diferite. Ceea ce unii iubesc, alții urăsc. Ceea ce unora le place, altora nu le place. Este ceva natural ca punctele de vedere să fie diferite. Dar oricât de natural ar fi, întotdeauna se formează o celulă de oameni cărora li se pare deplasat faptul că altora le place ceea ce ei nu găsesc atractiv. De aici pornesc discuții lungi, se consumă mulți
Ne place să fie armonie. Ne place ca lumea din jurul nostru să ne zâmbească şi să ne respecte. Nu ne plac oamenii încruntaţi sau supăraţi. În fiecare zi fugim de probleme. Cu toate acestea ne place să fabricăm probleme pe bandă rulantă. Indiferent cât de bine ar fi, trebuie să apară ceva rău. Şi dacă nu apare, facem un artificiu mental şi transformăm un lucru firesc într-o tragedie. Aşa suntem noi, oamenii.
Erau niște vremuri, cu mulți ani în urmă, în care ziua de Joi era ceva care pur și simplu nu conta. Erau niște vremuri în care desenele animate nu aveau un post al lor. Se dădeau doar la orele 17:00 o singură dată pe zi, în cursul săptămanii. Erau niște vremuri în care parcă trăiam într-o vacanță permanentă. Vremuri în care habar nu aveam ce înseamnă să fii mare. Aveam o grămadă de prieteni cu
Tehnologia modernă reprezintă pentru cei mai mulţi o sursă de bucurie sau de mulţumire. Dar nu pentru toţi. În ultima vreme s-a dezvoltat pe nesimţite o ceată de oameni care se simt rău în actuala societate: manipulaţii. Se simt urmăriţi, furaţi, înşelaţi, minţiţi. Nu din când în când, ci mereu. În fiecare zi. Aceştia sunt cei care întotdeauna dau vina pe sistem. Sistemul este de vină pentru orice.
Limba română este foarte bogată. Atât de bogată încât aproape nimeni nu ştie toate sensurile tuturor cuvintelor în română. De principiu, orice verb utilizat frecvent generează nişte expresii cel puţin interesante. Data trecută l-am analizat pe „merge” şi am aflat multe lucruri interesante. Astăzi a venit rîndul lui „trage”, care pune umărul la nişte expresii inteligente şi pline de substrat. Să vedem.
Oamenii au căutat întotdeauna răspunsuri. Aşa sunt concepuţi, nu prea pot să accepte evenimentele aşa pur şi simplu. Îşi pun întrebări şi caută cele mai pertinente răspunsuri. Ciudat este că anumite întrebări chiar nu au răspuns. Şi mai ciudat este că deşi cei care-şi pun întrebări conştientizează faptul că nu există răspunsuri raţionale. Şi totuşi o fac. Cele mai frecvente întrebări încep cu omniprezentul de ce? Se poate aplica oricând.
Din ce în ce mai rar întâlnesc oameni capabili să dea frâu liber gândului. Fără să se gândească la faptul că libertatea pe care şi-o permit va atrage antipatie. Fără să se gândească la repercursiuni sau ură. Aşa, pur şi simplu. Cei mai mulţi spun că apreciază oamenii direcţi, dar asta este o minciună. De cele mai multe ori acest verde în faţă este asimilat ca nesimţire sau lipsă de respect. Pe de altă parte,
Aud tot mai des în ultima vreme faptul că totul ține de echilibru. Și eu cred asta. Echilibrul nu se obține așa cu una cu două, însă. Adică nu este ca pe cântarul din piață. Nu despre acel echilibru este vorba în viață, ci despre echilibrul tău. Moral. Se spune că trebuie să dai mai mult și vei primi mai mult. Dar să nu te aștepți să primești, pentru că altfel strici surpriza și ghici