Experienţe. Comparaţii

A compara înseamnă a examina pentru a stabili asemănări şi deosebiri. Uneori comparaţiile sunt privite negativ, pentru că nu ne place să fim comparaţi cu alţii de către cei din jurul nostru. Dar ceea ce scăpăm din vedere este faptul că viaţa chiar asta înseamnă: o analiză comparativă permanentă. Compararea este la fel de normală ca respiraţia. Motiv pentru care nu prea îţi baţi capul cu ea. Dar gândirea comparativă defineşte viaţa, într-un fel sau altul.

Încă de când omul îşi conştientizează existenţa începe să compare. Nimic nu poate fi cântărit sau judecat fără a putea fi comparat cu altceva. Prin filtrul comparării trece absolut orice; o formă geometrică, o textură, un gust, un sunet, o situaţie sau o trăire. Nu prea avem cum  să ne exprimăm părerea legată de un obiect fără a-l putea compara cu un altul. Ne place să spunem despre oamenii în vârstă că au experienţă. Dar ce înseamnă până la urmă experienţa? Experienţa reprezintă totalitatea cunoştinţelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare.

Redus la esenţial, un om cu experienţă este un om care are cu ce să compare situaţiile, ideile sau obiectele cu care intră în contact. Atât şi nimic mai mult. Cu cât cunoşti mai mult, cu atât mai uşor îţi este să judeci prin comparaţie. Cu cât mai uşor judeci prin comparaţie, cu atât mai corecte sunt interpretările tale. Cu cât mai corecte sunt interpretările tale, cu atât mai uşor îţi este să iei o decizie. Cu cât mai uşor îţi este să iei o decizie, cu atât mai uşor se deschid uşile încuiate.

La fel de uşor ne este să comparăm oameni cu alţi oameni. Experienţa ne ajută să cântărim caracterele umane.  Și,  prin comparaţie, să încadrăm oamenenii la prieteni, serioşi, neserioşi sau parteneri de viaţă. Avem libertatea permanentă să comparam un om cu un altul. Libertate care nu trebuie privită niciodată în mod negativ. Fără posibilitatea de a compara am face întotdeauna aceleaşi erori. Mereu şi mereu. Realitatea ne demonstrează că rar se întâmplă să călcăm în aceeaşi capcană de mai multe ori.

Morala: Viaţa este un cumul de comparaţii.

Facebooktwittergoogle_pluspinterestlinkedinmail
aprilie 10, 2013

Etichete: , , , ,
  • Pingback: BunDeCitit.ro
  • @Gogu al II-lea
    Nu ne face mediocri, ne face precauti. Si nu uita ca un om cu o cultura vasta, este unanim apreciat. Ceea ce il scoate din mediocritate. Adica exact pe dos fata de cum ai inteles tu randurile mele. Cu cat ai o capacitate mai mare de a compara, in speta cunosti mai multe, cu atat esti „mai bine pregatit”.

    Postarea data ca exemplu imi este cunoscuta, dar eu sunt de parere ca nu prea are legatura cu ceea ce am reliefat eu mai sus. Acolo se vorbeste despre superioritatea pe care prostii o simt fata de analfabeti. Eu vorbesc despre experienta de viata. Nimic in comun, dar fiecare are propria viziune :)

  • Ai dreptate. Totusi, cu cat ai mai multe experienta si compari lucrurile, trebuie sa ai grija sa nu cazi in plasa ideilor preconcepute si sa fii dispus sa inveti din noi si noi experiente. Daca iti place sa calatoresti si vrei sa compari diferite obiective turistice poate ca te intereseaza concursul organizat pe Merita Citit, unde Pensiunea Tohanita ofera un weekend gratuit, cu servicii de 4 stele in regiunea Bran-Moeciu. Daca participi, te votez.

    Cand vine vorba de comparat oameni, aici apare un nou risc: sa nu cunosti cu adevarat un om si din cauza asta, cand il compari cu alte persoane, sa gresesti si sa ridici stacheta prea mult. De exemplu, se spune ca nu trebuie sa iti compari iubita cu fosta iubita. Sau iubita cu mama, chestii de genul asta. Pun pariu ca atunci cand erai la scoala si mama te compara cu alti elevi spuneai „nu ma mai compara cu X. Ce treaba am eu cu X” :)) Am patit-o si recunosc ca trebuie sa ai grija cand compari situatiile, persoanele si lucrurile peste care dai de-a lungul vietii.
    Ai un blog foarte interesant, o sa revin sa te citesc!

  • Asa este, asa se spune. In lata ordine de idei, experienta ne invata ca niciodata actuala iubita nu este mai slaba decat fosta. Iar asta se face doar prin comparatie. Intotdeauna schimbam iubite, job-uri, case pe ceva mai bun. Si toate se fac prin comparatie. toate :)
    Asa este, de-asta am si mentionat faptul ca oamenii sunt reticenti la comparatii. Dar numai in ceea ce priveste sinele.
    Pentru ca altfel asta facem in fiecare zi.

    Multumesc!
    Da, ma intereseaza concursul si ma intereseaza si widget-ul „merita citit” :)
    Am sa revin eventual cu un mail, si mie-mi place ce faceti cu Metita citit.
    Te mai astept, voie buna!

  • Gata, am descoperit secretele si le-am si transmis bunului meu prieten care se ocupa de programare si care poate intelege ceva din codurile respective :)
    Sper sa vezi butonasul cat mai rapid sub fiecare postare.

    Legat de concurs, il tratez serios pe seara. La o privire semi-neatent aruncata, comparand cu alte concursuri in derulare (ca sa fiu in tema) este ceva de foarte luat in seama.
    Analiza comparativa, iata :)

  • Cred ca impresia ca studiul domeniilor de cunoastere comparata, de ex literatura comparata, mitologie comparata, biologie comparata, etc, ne poate ajuta sa nu facem asa de multe erori cand ne asociem cu alti oameni nu e chiar asa de plina de rezultate de mare succes, de vreme ce diversi au remarcat de-a lungul timpului ca oamenii tind sa se asocieze cel mai mult oricum cu oamenii care le plac, acestia fiind de obicei oamenii care au o parere buna despre primii, si cu care se aseamana cat de cat in interese si perspective asupra vietii, de ex prieteni de pahar, prieteni de barfa despre dl Basescu, fanii d-lui Dan Puric, luptatorii anti-corporatismului global, prieteni de filozofie despre importanta turismului in tari cat mai exotice si cu conditii geografice, politice si sociale cat mai riscante in vacanta, etc.

    • Daca nu am avea capacitatea sa ne asociem nu am fi umani. Exact acelasi lucru pot sa-l spun si despre actul de comparare.
      Daca nu am face comparatiile acestea in fiecare zi nu am sti ce vrem, nu am avea capacitatea sa cantarim lucrurile, obiectele, oamenii.
      Un caz aparte si interesant de studiat ar fi cel al oamenilor care se asociaza cu personalitati puternice doar ca sa „dea bine”. Da este interesant si aspectul acesta ar putea strica mecanismul de comparare.
      Buna ideea!

  • Da! Viața întreagă e un șir lung de comparații, corpul nostru funcționează așa, mintea noastră la fel. Mi se pare natural să fie așa. Analizând aspecte din realitate, le raportăm la ceva anume. Cu cât ținem cont de mai multe criterii de comparație, cu atât avem o perspectivă mai amplă asupra acelor aspecte.

    Cred că oamenilor nu le place să fie comparați cu alții datorită faptului că acest act are o valență negativă. Analiza comparativă e foarte subiectivă… Și de cele mai multe ori, rezultatul comparației e nemulțumirea că există sau nu asemănări/deosebiri între noi și alții (când ar trebui să fie mai obiectivă și să puncteze pur și simplu deosebiri și asemănări bidirecțional – adică să nu îl comparăm doar pe x cu y, ci și pe y cu x). Comparația unei persoane cu o alta rezultă în sublinierea unor lipsuri/defecte, adesea… și nu și a calităților.

    • Dar de ce are o valență negativă, că asta mă seacă pe mine. Ok, analiza comparativă este subiectivă, dar câtă vreme asta facem noi în fiecare secundă cu ceilalți, de ce ne supărăm când fac și ceilalti același lucru cu noi? Bizar :)

      Știi, nu sunt probleme ca sunt asemănări sau deosebiri între noi și alții. Sunt probleme atunci când sunt asemănări negative între noi și alții. Că nimeni nu se va supăra dacă în urma comparației îii spun ca fizic aduce cu Brad Pitt, intelectual cu Einstei și moral cu Gandi :)

      Noi, oamenii suntem bizari. Ne place comparația când rezultatul ei este unul pozitiv și numai atunci.

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *