Iubirea este sentimentul de dragoste pe care-l manifești față de o persoană. Ea poate lua diferite forme, însă esența ei rămâne întotdeauna aceeași. Se învață foarte simplu, dacă aluatul din care ești făcut permite asta. Și de cele mai multe ori permite. Prima formă de iubire o învățăm de la mamă. Sigur că în cadrul copilăriei poate fi ușor numită dependență, însă este iubire, chiar dacă suntem atât de mici încât nu ne putem da
[ora 22:21]Pentru că nu vreau ca informațiile pe care ți le transmit acum să-ți schimbe felul în care te comporți, am să le ascund într-un plic; voi sigila plicul și îl voi ascunde într-o carte, în biblioteca ta. Cartea o voi alege astfel încât să treacă ani până când o vei trage afară. Instinctiv. Eu acum și tu atunci. Când vei citi toate astea, eu voi fi plecat de mult de aici. Fizic. Pentru că așa
Maturizarea este procesul firesc prin care oricine ajunge să își însușească o bogată experiență, multe cunoștințe și, poate cel mai important, un mod corect și echilibrat de a judeca (gândi). Așa scrie în cărți și așa se întâmplă. Sigur că maturizarea nu se petrece imediat cum împlinești 18 ani, 21 sau orice altă vârstă. Deși ar fi fost frumos. Dacă maturizarea este modul corect de a gândi, fericiți cei care o simt și o serbează
[07:59] Deschide ochii larg și întinde pielea frunții mișcându-și încet urechile. Își face vânt și balansoarul se pune încet în mișcare. Scoate reportofonul. Navighează. Play. Mă tot gândesc la conceptul de prietenie adevărată. Găsesc interesant faptul că mulți leagă prietenia adevărată de perfecțiune. Am auzit vorbindu-se despre prieteni buni, cei mai buni prieteni sau prieteni adevărați. Nu prea am înțeles de ce prietenii se cataloghează; pe grade. Probabil pentru că nici prietenii nu mai sunt ce au
Și eu, ca oricare altul, m-am întrebat la un moment dat de ce oamenii sunt atât de diferiți. Fundamental diferiți. Am înțeles de ce fizic suntem diferiți, încă de pe băncile liceului, când am aflat cum se transmite informația de la părinți către copii. Sau cum se pierde. Nu forma fizică pare să ne separe, ci modul de a gândi. Am interacționat cu sute sau mii de genuri de oameni, la fel ca oricare altul.
Nimeni nu este singur. Respirăm același aer și populăm aceeași planetă. Ne atingem, intrăm în contact, interacționăm cu zeci sau sute de oameni în fiecare zi. Suntem piese mărunte într-un mega-sistem care se autoreglează și funcționează mereu cu piesele pe care le are. Furnicarul în care ne desfășurăm viețile este într-o mișcare continuă. Nimeni nu stă, nimeni nu este izolat. Suntem particule minuscule, caracterizate de o imensă putere de influență. Ceea ce facem poate să
A fost Valentin. A fost Dragobete. A fost Mărțișor. A fost și Femeia. Primăvară, un nou început, știi tu, iubire. Verde și rosu; cadouri, cum se face; flori, îmbrățișări, ciocolată, lacrimi, hohote, surprize, cum se face. Orice. Oamenii care (se) iubesc sunt cumva mânați să-și arate dragostea. Să cinstească iubirea, cum se face. Dai ceva, primești ceva, uneori e surpriză. Alteori e așteptare. Poate fi orice, se întâmplă. Suntem educați să iubim în felul ăsta.
La modul simplist iertarea este înțelegere; este marea artă de a nu mai considera vinovat pe cineva. Iertarea se manifestă dinspre și înspre tine. Cineva spunea foarte bine că iertarea este ca un râu. Care râu spală tot în calea sa și întotdeauna calea sa este cea dreaptă. Mai mult, întotdeauna râurile curg de la munte spre șes, niciodată invers. Iertarea se manifestă asemenea râului. Întotdeauna vine de la o înălțime mai mare spre o