Într-o societate caracterizată de viteză și de adaptabilitate, valorile la care oamenii obișnuiau să se raporteze în trecut, tind să fie înlocuite cu altele noi. Este o consecință firească a evoluției – sistemele se schimbă, iar oamenii se adaptează din mers la noile sisteme, convinși fiind de faptul că nu există altă cale. Noul înlocuiește vechiul, constant. Oamenii se schimbă, iar cea mai scurtă cale spre a o face este un motiv bun. Și ce
Ne comparăm cu ceilalți – o facem. Se întâmplă atât de des și pare atât de firesc pentru cei mai mulți, încât acest procest psihic de a te compara începe încet-încet să fie inclus în normalitate, în cotidianul banal. Că ne dăm sau nu seama, atunci când ne comparăm cu oricine, în minte se declanșează procese complexe, natural. Este sănătos să înțelegem aceste procese psihice pentru că ele facilitează cel puțin două aspecte esențiale: ne
Aici, acum: Astazi este titlul romanului a cărei scriere mi-a luat mai bine de 4 ani. Am prins între copertele sale o poveste inedită, sprijinită pe multe aspecte pe care le consider esențiale. Pe 1 Februarie – în 2015 – am așternut primele rânduri, lucrând cu intensități diferite și întotdeauna în timpul liber. Am scris trei ani fără să mă consult cu nimeni, finalizând prima formă a romanului pe 1 Februarie 2018. A urmat un
Despre oameni știi și accepți faptul că sunt ființe superioare, sociale, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat. Mai cunoști faptul că oamenii se caracterizează prin: postură verticală, libertate totală a mâinilor, finețe în mișcări și creier deosebit de dezvoltat. Aceasta este exact definiția omului, preluată din orice dicționar banal, ceea ce înseamnă că toate aceste trăsături caracterizează orice om, fără excepții. Și pentru că suntem oameni, nu ne ajunge definiția. Dintr-o pornire
Ca oameni, ne place să credem că suntem liberi. Ne place să credem că dacă ne punem în minte ceva, vom realiza orice; dacă ne impunem, ne vom transforma oricum sau dacă ne gândim, se va întâmpla cândva. Facem alegeri. Uneori lucrurile se petrec exact așa cum proiectăm, alteori chiar pe dos. Oricum ar fi, ne place să găsim conexiuni de tip cauză-efect în tot ceea ce (ni) se întâmplă. Cu cât mai multe astfel
Mișcându-ne prin viață, în fiecare zi, oră, minut, secundă, pe lângă respirație, mai facem ceva: ne raportăm la o scara de valori proprie. Este ca un Decalog nescris, dar acceptat total, iar scara de valori face posibil un lucru esențial: evoluția. Cuvântul în sine – evolutie – este la mare modă, observ. A fost pus în atâtea contexte, a fost folosit atât de frecvent în ultimii ani, încât și-a pierdut cu totul impactul, iar esența este
Noi suntem Oameni, iar oamenii sunt născuți să interacționeze cu alți oameni. Calitatea relațiilor interumane pe care le creăm sunt în strânsă legătură cu intențiile pe care le avem și pe care le au cei cu care intrăm în contact, orice natură ar avea contactul. Intențiile sunt aspecte pur proprii fiecărui om, iar ele sunt dictate în mare măsură de aspirațiile fiecărui individ. Intentia se anticipează destul de greu, dar se poate observa ușor. Mai
Ne place să spunem despre noi că ne naștem cu nimic; pe lume venim cu nimic. Păstrând tonul, murim și nu luăm nimic cu noi, într-o simetrie atât de fină, că uneori ne scapă. Indiferent de voia sau voința noastră, cele mai importante evenimente din viețile noastre, nașterea și moartea, sunt incontrolabile, în mare măsură. Vine cu nimic, dar proaspăt născut, chiar neconștient, copilul dispune de o forță nemărginită. Forță cu care se agață de