Se spune că un om îmbrăcat în costum impune respect, denotă rafinament și emană eleganță. Așa se spune. Un om care poartă costum este cu mult mai credibil decât unul în tricou. Așa s-a dovedit. Noi, oamenii, asociem costumul cu seriozitatea. Tiparele pe care le-am construit cu migală în trecut ne deservesc și astăzi pentru a face lucrul la care ne pricepem cu toții: etichetăm pe ceilalți. Chiar dacă recunoaștem sau nu, asta facem în
Probabil că nu este prima dată când auzi că Grecia merită neapărat vizitată. Am fost acum a treia oară și m-aș mai duce de alte treizeci de ori. După Sarti Halkidiki (peninsulă) și Parga (continent) am ales o insulă. Am ales-o pe cea mai mare, am ajuns în Creta. Avertizat că pe insulă sunt prețuri mai mari, că sunt altfel de condiții, că insularii sunt alt fel, știi tu – am zâmbit. Am avut un
Știm că oamenii care au condus civilizații de succes au devenit zei. Poporul i-a zeificat şi le-a cioplit fețele în piatră. Era singurul mijloc prin care fața zeului dăinuia pentru vecie. Zeificarea era cel mai înalt grad de apreciere. Conducătorul devenea zeu, adică supraom. Ritualul străvechi s-a pierdut între timp, conducătorii nu mai sunt zeificați. Acum sunt pur şi simplu înlocuiți cu alții. Sunt atât de multi pretendenți, încât nu ne mai pasă nici cine
02:00 Sunt aici și scriu aceste rânduri pentru tine. Dar tot acum, când îți scriu ție, sunt afară. Hai să-ți spun. Mi-am făcut curaj și mi-am scos bicicleta la soare. Da. Îmi place să fac mișcare, mai nou, m-am redescoperit. Mi-am adus aminte cât de mult îmi place să fiu un om super activ. Dar tot acum, când sunt pe bicicletă – parca sunt unde vreau sa fiu. Sunt departe de gălăgie, departe de lume,
Am fost gheață, dar zeul Soare m-a binecuvântat cu căldură. Astfel am renăscut într-un lac de munte. Acolo am copilărit, interacționând cu cei ca mine și cu vietățile din apă. Mulți spun că eu reprezint sursa vieții pe Pămâmânt, dar încă nu sunt convins că așa stau lucrurile. N-am făcut nimic special ca să fiu ceea ce sunt și chiar nu pot să fac nimic pentru a schimba asta. Natura este stăpâna mea și a
Întreb ca un outsider. Nu obişnuiesc să merg la biserică. Nu mi-a interzis nimeni să intru în biserică, dar pentru că nici ai mei nu au făcut cărare bătută spre Lăcaşul Sfânt, am crescut aşa. Nu pot să spun că am o reticenţa faţă de instituţia credinţei, chiar nu. Şi nici faţă de oamenii care obişnuiesc să treacă pragul Altarului. Uitându-mă în spate, realizez că în afară de câteva nunţi şi alte câteva înmormântări, nu
Omul reprezintă cea mai avansată specie de animal. Adaptată, creativă, inteligentă, cugetătoare. Suntem cele mai tari animale de pe Pământ, nu-i aşa? Ne place să spunem şi să credem asta despre noi. Faptul că am devenit cei mai iscusiţi vânători ne-a plasat în vârful piramidei. Iar de aici, din vârf, e foarte uşor să controlăm ostilităţile. În cele câteva zeci de mii de ani de evoluţie am învăţat o regulă destul de simpla: cel mai
Iadul alb. Zăpada ucigaşă. Apocalipsa albă. Moartea îngheţată. E sfârşitul lumii. A venit iarna şi în România ninge şi bate vântul. În ultimii ani chiar am dus dorul zăpezii. A nins parcă mai puţin ca în vremurile copilăriei, dar e foarte posibil să mă înşel. Cert este că după aproape două luni de iarnă calendaristică, a nins, în sfârşit. Şi pentru că neaua reprezintă un eveniment spectaculos, unic şi uneori ucigător, massmedia a innebunit. Toate,