Ca ființă superioară și socială, exact la fel ca tine, îmi place să cunosc oamenii și să le decodez mecanismele de funcționare. Fiecare are un sistem propriu, construit și alimentat de-a lungul vieții. Fiecare are o motivație internă sau externă, care stă la baza tuturor acțiunilor pe care le întreprinde. Fiecare are ganduri. Activitatea prin care oamenii analizează în amănunt alți oameni, este ceva pe cat de natural, pe atât de simplu. Teoretic nu ne
[ora 09:59] Nu știu unde sunt; nu mă interesează. Nu știu cum am ajuns aici; nu-mi bat capul. Nu simt teamă sau alte emoții care să-mi semnaleze că este ceva în neregulă. Nu, totul pare perfect. Sunt foarte calm, ai zice – suspect de liniștit. Parcă pentru prima oară m-a părăsit cu totul curiozitatea. Sunt conștient că în mod normal aș fi căutat natural indicii cu privire la locul în care m-am trezit. De ce
Noi le numim culori, când de fapt nu sunt decât urme ale căderii luminii pe orice textură. Lumina se reflecta din aproape orice, iar ceea ce ochiul uman percepe ca urmare a acestei acțiuni, se încadrează la o denumire clară, e o culoare. Avem nume pentru majoritatea culorilor. Nuanța în sine este dată de material. Lumina este aceeași, în mare. Căzând pe suprafețe diferite, se reflectă diferit, iar urmarea este faptul că percepem culori diferite.
Fugă – viteză – goană. Ură – nervi – competiție. Iată cele două triunghiuri de aur pe care societatea le-a creat pentru noi. Societate pe care Noi am creat-o, paradoxal. Sau noi am pus umărul la construirea ei, făcând orice sau nefăcând nimic. Sigur că ne plângem sau ne răzvrătim. Și asta face parte tot din setul de norme al societății. Cine nu se răzvrătește este aruncat ca din centrifugă. Societatea nu are nevoie de
Când mi s-a pus reportofonul în față am închis ochii, mi-am trecut limba peste buze, umezindu-le. Am rămas nemișcat preț de câteva secunde. Nu mă grăbesc. Mă gândesc la faptul că am întâlnit mulți oameni cu care am schimbat impresii. Încă sunt de părere că poți învăța lucruri magnifice de la cine te aștepți mai puțin. Extrapolând, mi se pare de bun-simț ideea că toți oamenii care ne intră în viață, o fac tocmai pentru
Spune-mi cu cine umbli ca să-ți spun cine ești. În foarte multe cadre este exact așa. Nu are sens să aducem în discuție faptul că nu despre judecată vorbim. Sigur că pot exista situații aparte în care oamenii lângă care te afli la un moment dat au cel mult un contact tangențial cu tine. Nu este despre excepții, ba dimpotrivă. Este despre cotidian. Despre oamenii pe care alegi conștient să îi ții aproape. Este despre
Manipularea este manevra prin care, folosind anumite mijloace, influențezi modul de a gândi sau de a acționa al unei persoane sau colectivități. Scopul este de cele mai multe ori unui personal și este strâns legat cu un câștig de orice natură. Manipulând, obții ceea ce vrei, fără să conteze părerea sau preferința celor din jur. Cu alte cuvinte, dar în același sens, calci în picioare liberul arbitru al oricui, manevrând cadrul astfel încât tu să
Ne place să spunem despre cei din jurul nostru că sunt într-un anume fel. Într-un fel sau altul ne este cu mult mai ușor să funcționăm așa, deși de cele mai multe ori aflăm că nimeni nu este cu adevărat așa cum am crezut. Fără ca sensul să fie pozitiv sau negativ, pur și simplu se întâmplă, natural. Pentru că așa cum este firesc, nu vedem la ceilalți mai mult decât vor sau sunt dispuși