M-am trezit, dar încă n-am deschis ochii. Trag adânc aer în piept și mă inundă o aromă care-mi aduce o relaxare plăcută. Miroase a frunze umede. Sunt în pădure. În liniștea perfectă, îmi permit să nu deschid ochii și să mă mai bucur puțin de ceea ce-mi construiește mintea. O las. Mă ridic instant și încep să merg. Mă opresc, fac o piruetă; merg în altă direcție. Grăbesc pasul, mă opresc; fac o altă piruetă;
După ce am tras foarte puternic aer în plămâni, m-am oprit. Am închis ochii strângându-i foarte tare. Mi-am depărtat mâinile de corp încet și am simțit cum devin din ce în ce mai ușor. Tălpile mi s-au desprins exact în momentul în care mâinile întinse erau paralele cu solul, corpul meu formând litera T. Am început să mă ridic detensionând mușchii ochilor. Negrul din spatele pleoapelor eliberate din strânsoare, a devenit roșu intens; roșul ș-a
[20:59] Apăs play. Aud vocea mea sau nu. Dorm sau nu. Deschid ochii sau îi închid și-mi fixez privirea în centrul supernovei cu care nu numai că m-am obișnuit, dar simt că face parte din mine. Sau eu din ea. Trebuia să fie aici de mult sau a fost și nu am observat-o. Cu cât mai intens o privesc, cu atât mai diferite sunt formele pe care mintea mea i le dă. O las, mă
Am să rulez aceste coli pe care-ți scriu și-am să le pun într-o sticlă. Sticla am s-o sigilez și-am s-o arunc în mare, în locul meu preferat, pe plaja mea preferată, în ziua mea preferată. Habar nu am cine ești; dar te cunosc atât de bine. Nu știu cum arăți, habar nu am ce formă are corpul tău, dar îți admir frumusețea în fiecare zi. Te văd de fiecare dată când îmi iau o pauză
02:00 Sunt aici și scriu aceste rânduri pentru tine. Dar tot acum, când îți scriu ție, sunt afară. Hai să-ți spun. Mi-am făcut curaj și mi-am scos bicicleta la soare. Da. Îmi place să fac mișcare, mai nou, m-am redescoperit. Mi-am adus aminte cât de mult îmi place să fiu un om super activ. Dar tot acum, când sunt pe bicicletă – parca sunt unde vreau sa fiu. Sunt departe de gălăgie, departe de lume,
Am fost gheață, dar zeul Soare m-a binecuvântat cu căldură. Astfel am renăscut într-un lac de munte. Acolo am copilărit, interacționând cu cei ca mine și cu vietățile din apă. Mulți spun că eu reprezint sursa vieții pe Pămâmânt, dar încă nu sunt convins că așa stau lucrurile. N-am făcut nimic special ca să fiu ceea ce sunt și chiar nu pot să fac nimic pentru a schimba asta. Natura este stăpâna mea și a
10.000 de dragoni de aur în schimbul artifactului tună vocea Lordului Natură. Puteți să vă păstrați pământurile și să predați în continuare învățătura voastră în interiorul zidurilor. Vă voi cruța, însă numai dacă-mi acceptați prețul. Mulțimea amuți, iar reprezentanților clerului începură să le tremure mâinile. Păstraseră obiectul timp de mii de ani, dar foame nu ține cont de asta. În plus, singurul cunoscător al puterii artifactului murise în urmă cu câteva sute de ani, iar secretul