Am putea fi planete. Noi toți. Am putea fi planete care gravitează neuniform; planete al căror traseu poate fi cel mult intuit. Vedem direcțiile mișcării și atât. Cunoaștem cel mult destinațiile, dar niciodată forma drumului parcurs. Traiectoriile pot fi predictibile sau total surprinzătoare. Mișcările proprii le putem anticipa, însă după interacțiunea cu oricare altă planetă, totul se poate schimba. Avem forțe de atracție și atragem alte planete, care au alte forțe. Exercităm și suportăm forțe
[07:59] Se ridică de pe fotoliu și apasă cu palma pe cotorul cărții. Gândesc pozitiv. O fac natural sau instinctual, nu mă privește. Nu l-am văzut pe Iisus. Nu dețin secretul fericirii absolute și nici pe cel al vieții eterne conștiente – încă. Nu m-a învățat nimeni să gândesc pozitiv, nu mi-a arătat nimeni scheme logice sau statistice în care oamenii care gândesc pozitiv au de câștigat. O fac, pur și simplu. Sigur că aș fi
Puterea este capacitatea fizică, morală sau intelectuală de a acționa sau de a realiza ceva. De a face. Voința este funcția psihică ce se caracterizează prin orientarea conștientă a omului către realizarea unor scopuri. Către a face. Voința se poate confunda și cu efortul depus pentru realizarea scopurilor propuse. Iată că între putere și voință nu sunt diferențe de fond prea mari. Voința și puterea converg negreșit către a face. Într-un fel sau altul, cele
[01:59] După o pauză de câteva secunde, răsucește cheia pentru a treia oară în broască. O scoate și o aruncă în același buzunar din rucsac după care închide fermoarul. Își trece mâna peste fruntea uscată și înaintează încet către lift, pe lângă balustradă. Se întâmplă ceva cu instalația electrică de pe scara blocului. E defectă. Singurul neon funcțional este la parter. În bezna comodă, ledul verde care încadrează butonul liftului apare ca un ochi ager
[09:00] Deschise larg ferestrele lăsând Soarele să îi inunde camera și sufletul. Puse coatele pe pridvor, închise ochii și își ascultă liniștea. Cineva îmi spunea că marele secret al vieții îl afli abia atunci când ai certitudinea totală că știi ce vrei. Așa este. Pare probabil un lucru mărunt, într-o lume în care mai nimeni nu ar recunoaște faptul că habar nu are ce vrea, la modul sincer. Pe imensa scenă unde oamenii își desfășoară
Neoane multicolore. Înstalații clipocind. Muzică de poveste. Urși de pluș dansatori care cântă. Brazi împodobiți. Moși Crăciuni vii sau nu, care hohoho. Spiriduși care întrețin copiii hihihi. Reni de polistiren. Colindători prematuri. Cadouri, cadouri, cadouri. În mare, cadru clasic Decembrie. Asta este ceea ce numim noi atmosfera de sărbătoare. Nu-mi displace. Da, se face risipă; se alocă bugete; se aruncă bani, care probabil puteau fi direcționați către cine știe ce instituție care ajută copiii cu
Cum ar trebui să privești lucrurile? Nu există un răspuns care să mulțumească toate cadrele în care am putea plasa așteptările. La modul general așteptările sunt imagini pe care le fabrică mintea. Uneori cu, alteori fără voia posesorului. Intrând în contact cu oameni, cunoscându-i, mintea caută să îi încadreze în anumite tipare. Pentru fiecare cunoscut, mintea țese un șablon pe care îl compară cu celelalte șabloane fabricate și în trecut, pentru alți cunoscuți. Informația, pe
Om sunt. Suntem oameni – toți. Și dacă suntem oameni, înseamnă că suntem ființe superioare. Ca oameni, suntem ființe sociale, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat, atenție. Fizic, ne caracterizează poziția verticală a corpului și statul pe două picioare. Structura piciorului este adaptată la poziția pe verticală, mâinile ne sunt libere și apte de să efectueze mișcări libere. Creierul ne este deosebit de dezvoltat. Sună sofisticat? nu o zic eu, așa scrie