Un secret reprezintă o informație care rămâne ascunsă. Informația este necunoscută pentru că persoanele care o știu aleg să o țină doar pentru ele. Secretul nu este reprezentat de informație în sine. Secretul constă în motivul pentru care cel care deține informația alege să nu o facă publică. Motivele sunt sau pot fi multe. Un Secret poate fi o orice, atâta vreme cât decizi ca informația să rămână doar la tine. Pot fi informații cu
La modul simplist iertarea este înțelegere; este marea artă de a nu mai considera vinovat pe cineva. Iertarea se manifestă dinspre și înspre tine. Cineva spunea foarte bine că iertarea este ca un râu. Care râu spală tot în calea sa și întotdeauna calea sa este cea dreaptă. Mai mult, întotdeauna râurile curg de la munte spre șes, niciodată invers. Iertarea se manifestă asemenea râului. Întotdeauna vine de la o înălțime mai mare spre o
[21:21] Ridică receptorul și tace. Ascultă preț de câteva minute fără să scoată un sunet, după care își cere scuze și închide. Revine în cameră și își continuă fraza. Asumarea mi se pare una dintre cele mari virtuți cu care omul a fost înzestrat. Faptul că în mod sincer accepți și pui pe seama ta un eveniment în care ai fost implicat, este un mare plus. Între asumare și înțelegere este o distanță destul de
Te trezești suspendat într-o cameră ai cărei pereți sunt albi. Tavanul este alb, podeaua este albă. Cumva, plutești la mijlocul distanței dintre podea și tavan. Nu te poți mișca, nu poți atinge nimic și nu auzi nimic. Habar nu ai de cât timp ești acolo, iar despre tine nu știi nimic. Poți fi înalt sau scund; gras sau slab; bun sau rău; sincer sau mincinos. Cadrul în care te situezi acum nu te ajută să
[20:59] Își plimbă pliculețul piramidal de ceai de jur împrejurul cănii. Își mișcă mâna ritmic, desenând parcă cercuri de dimensiuni diferite. Ochii se mișcă și ei, dar în ritmul pliculețului care înoată pe pereții cănii. Cu ochii descrie lent aceeași formă, dar într-un ritm diferit. Mâna se blochează. Piramida își continuă mișcările într-o viteză în scădere și tinde către centrul cercului, eliberând aroma plantelor captive până acum. Apa se colorează din ce în ce mai
Încă de pe la doi ani și jumătate, de când conștientizăm faptul că noi suntem piticii din oglindă, începem să (ne) construim. Ne identificăm cu corpul nostru, devenim conștienți de el și mai ales de mișcarea lui în ceea ce oamenii mari denumesc realitate. Odată ce am aflat că avem un corp, gândim și regândim totul într-un proces amplu și lung de construcție mentală. Ne lărgim și ne îmbogățim experiența de om în fiecare minut.
Curiozitatea reprezintă dorința de a cunoaște ceva nou sau neobișnuit. Este interesul manifestat pentru un lucru deosebit sau nu. Curiozitatea poate fi privită și ca indiscreție, în anumite circumstanțe. Deși uneori poate fi percepută negativ, curiozitatea este, cred, cel mai interesant mecanism prin care oamenii evoluează. Iar mecanismul se află în mod natural în mintea oricui; posibilitatea de a pune întrebări o are oricine, oricând. Unii aleg să facă uz, alții nu. Unii se autodeclară
Am putea fi planete. Noi toți. Am putea fi planete care gravitează neuniform; planete al căror traseu poate fi cel mult intuit. Vedem direcțiile mișcării și atât. Cunoaștem cel mult destinațiile, dar niciodată forma drumului parcurs. Traiectoriile pot fi predictibile sau total surprinzătoare. Mișcările proprii le putem anticipa, însă după interacțiunea cu oricare altă planetă, totul se poate schimba. Avem forțe de atracție și atragem alte planete, care au alte forțe. Exercităm și suportăm forțe