La modul simplist iertarea este înțelegere; este marea artă de a nu mai considera vinovat pe cineva. Iertarea se manifestă dinspre și înspre tine. Cineva spunea foarte bine că iertarea este ca un râu. Care râu spală tot în calea sa și întotdeauna calea sa este cea dreaptă. Mai mult, întotdeauna râurile curg de la munte spre șes, niciodată invers. Iertarea se manifestă asemenea râului. Întotdeauna vine de la o înălțime mai mare spre o
[20:59] Își plimbă pliculețul piramidal de ceai de jur împrejurul cănii. Își mișcă mâna ritmic, desenând parcă cercuri de dimensiuni diferite. Ochii se mișcă și ei, dar în ritmul pliculețului care înoată pe pereții cănii. Cu ochii descrie lent aceeași formă, dar într-un ritm diferit. Mâna se blochează. Piramida își continuă mișcările într-o viteză în scădere și tinde către centrul cercului, eliberând aroma plantelor captive până acum. Apa se colorează din ce în ce mai
Încă de pe la doi ani și jumătate, de când conștientizăm faptul că noi suntem piticii din oglindă, începem să (ne) construim. Ne identificăm cu corpul nostru, devenim conștienți de el și mai ales de mișcarea lui în ceea ce oamenii mari denumesc realitate. Odată ce am aflat că avem un corp, gândim și regândim totul într-un proces amplu și lung de construcție mentală. Ne lărgim și ne îmbogățim experiența de om în fiecare minut.
După ce am tras foarte puternic aer în plămâni, m-am oprit. Am închis ochii strângându-i foarte tare. Mi-am depărtat mâinile de corp încet și am simțit cum devin din ce în ce mai ușor. Tălpile mi s-au desprins exact în momentul în care mâinile întinse erau paralele cu solul, corpul meu formând litera T. Am început să mă ridic detensionând mușchii ochilor. Negrul din spatele pleoapelor eliberate din strânsoare, a devenit roșu intens; roșul ș-a
A trecut pe lângă mine într-o viteză teribilă, iar când parfumul ei mi-a inundat simțurile, m-am blocat. Mintea s-a separat de corp într-o secundă. Parfumul vanilat al trecătoarei a cărei față nici măcar nu am văzut-o, mi-a adus aminte de Ea. Ninge, dar eu nu mai sunt aici. Sunt pe plaja unde am cunoscut-o. Îmi sună în cap melodia despre care obișnuiam să spunem că este a noastră. Copii, dar copii frumoși. Nu m-am mai
Ora 23:00 Nu mai știu. Și nici nu țin neapărat să-mi amintesc momentul sau modul în care ai apărut, doar te cred. Foarte rar mintea-mi zboară în trecut încercând să identifice cadrul în care oricine a intrat în viața mea, chiar și tangențial. Îmi place să mă bucur acum de oamenii cu care respir acum. Vin, pleacă, mulți sau puțini, n-a contat asta niciodată. Și nu pentru că funcționez pe ideea puțin și bun, însă
Ce este fericirea? În DEX scrie că fericirea este o stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. Ce îi determină pe oameni să fie fericiți? Greu de spus, mai ales când motivele sunt infinite. Și diferite de la individ la individ. Într-o societate care ne poartă cu viteza luminii de la o zi la alta, uităm să mai fim fericiți. Uităm că nu trebuie să se întâmple neapărat ceva ieșit din comun ca să fim
Conform definiţiei, sufletul reprezintă suma proceselor psihice, care caracterizează lumea internă a individului. Altfel spus, latură psihică a omului. Am citit definiţia de nenumărate ori, dar nu reuşeşte să mă lămurească. Eu leg psihicul de creier, în speţă de raţional. Ori pentru mine sufletul este cu mult mai aproape de emoţional, nu de raţional. Ceea ce mă determină să cred că definiţia nu este tocmai corectă.